Alergător vs mașină în Cluj. Am fost învins, dar am fost aproape să dovedesc mașina
#decitit și de #văzut cum se fuge aproape la fel de tare precum o mașină sau cum o mașină merge la fel de încet precum un alergător #faindetot
Mai vine câte o zi de luni când ți se ivește șansa să ridici miza, să pui totul pe ultima mână și să accepți destinul. Facă-ce voia lui, că așa s-a înfăptuit și exercițiul neplanificat prin care am încercat să mă iau la trântă pe tura birou - unde-o-fi cu o mașină. Adică, pe bune, cum s-ar spune, că trânta asta e zilnică sau la fiecare tură de #run3work, dar nu e exercițiu, e doar vals. Acum era clipa când aveam mașina și omul potrivite, aveam ceasurile fixate, aveam traseul setat punct pornire - punct destinație, aveam vânt în freză și șanse de ploaie. Văleu, ce ceață îi dau de plouă, se gudura într-un cotlon al minții gândul malefic. De prinde coloane spre Mănăștur ca vineri, va trebui să mi se răcească spatele de la atâta așteptat cât oi pune pentru el la final. Alt gând rău.
Să vă spun numa și care o fost treaba. Eram cu rucsacul meu făinoșag de la Salomon, dar care nu poate duce multe. El e fixat pe câteva chestii, precum cugetărorii: bere și cam atât. Nici vorbă să-mi încapă laptopul meu fain, da’ greu de-mi face pulpe de culturist dacă mă-nham la multe din astea. Stai așa, că apelez la Emil, colegul de birou, să mă ajute să-mi aducă el laptopul, ca eu să-mi fac damblaua să tăt fug Clujul. El stă la trei picioare fugă de mine. Un fleac. La din astea, e omul potrivit, se bagă clar, dar, doar cu condiția să mi-l aducă la scară. Am șezut noi la taclale, așa, când sare ispita: păi, n-ar fi deosebit să facem și o cursă prin Cluj: eu, cu fuga, el, cu mașina? Așa, am vedea care ajunge primul la mine la bloc!? Mie nu-mi trebuie multă gândire profundă la chestii de-ți stă mintea-n loc, așa că m-a luat gura pe dinainte. Da’, cum altfel?
Fixăm ceasul, pornesc fuga, el mersul până la mașina din parcarea aflată #doarelștiaexactunde. M-a cuprins emoția de am luat-o ață pe bucla zilnică, nu drept, pe ruta cea mai scurtă. Era prea târziu să pierd secunde, m-am dus convins că puținele semafoare de pe ruta aceasta mă vor ajuta. Cu plămânu-n gât și pas de Greuceanu, cuceream trotuare, depășeam coloane și mă credeam mai zmeu ca tata zmeilor. Câteva scrâșnituri, picioare sau dinți: ce bine ar fi fost de aș fi făcut asta dimineața, când eram și mai tânăr ca acum.
Din Mihai Viteazu, piața, am cotit pe Canalul Morii, apoi, Barițiu, Pavlov și cotit pe Calea Mănăștur. Pfiu, de aș fi ales Clinicilor, dar, asta e. Urcușul de la Platinia turează puțin motoarele, iar Calvaria îmi arată că pot, pot, frate, pot. Printre blocuri, sigur aproape pe mine, mai reduc din turație și ajung la final când primesc ciocanu-n genunchi: mașina ajunsese cu două minute și un pic în față. Pe unde, cum? N-am avut răgaz, dar, o fost cumva.
Mă-nhămai la provocare
Feciorească întâmplare
Să iau Clujul la picior
Să mă mir, să mă-nfior
Să cutreier și să zbor
Pe trotuare și prin parcuri
Zici c-aveam în ghete arcuri.
Cai putere, cine-o cere
Sau o fugă de plăcere
Dă-i cu fuga la picioare
Și cu fața zâmbitoare
Să nu mi se mai vadă urma
Și să scap de rele turma
Și orașul mai curat
Numa’ bun de respirat.
Hai, clujene, că se poate
Nu te mai sui pe roate
Las’ plămânul să respire,
Orașul să te-nspire.
Atât o fost cu aspirațiile, că pasul nu mi-o fost de-ajuns, iar mașina o ajuns exact și fix înaintea mea cu doar olecuță. Adică, Emil m-a sunat de la punctul de sosire să mă-ntrebe cam pe unde aș fi: eram fix în spatele lui. A ieșit, după cum se vede mai jos, o diferență între picior și roată de puțin peste 2 minute pe aproape 6 kilometri. Dacă aș fi urmat calea cea dreaptă, aveam mari șanse să ajung cel puțin în același timp sau chiar să înving roțile. Dacă și ploua, n-avea nicio șansă puterea la roată față de puterea combinată la plămân, picior și spirit. Nici traficul nu mai e ce o fost, adică s-a mers lejer pe multe tronsoane, cât am putut eu observa, căci eram puțin ocupat. Așa, rămâne duelul deschis pe data viitoare, că din astea om mai face noi, nu se mută nici biroul, nici traseul și nici traficul nu se drege. Să ridice mâna sus care se bagă data viitoare, că e loc.
Nu uita, până în 2050
Ar putea fi mai mult plastic în ocean decât pește!
99% dintre păsările mărilor și oceanelor ar putea ingera plastic!
Milioane de animale marine mor în fiecare an din cauza gunoaielor
Fiecare chiștoc de țigară poluează sute de litri de apă și durează ani să se degradeze
10 milioane de gunoaie sunt aruncate anual în apele mărilor = adică, un camion pe minut, 400 kg pe secundă
80% din gunoaiele marine provin din surse terestre.
Ce putem face? #ourocean #ourseas (Sursa: Aquarium Pola)