Contagiunea cu substanță de la Pont-Saint-Esprit, LSD sau ficțiuni?
Un text din negura timpurilor, când se cocheta cu ficționalul, în Revista Ficțiuni. Enjoy.
Într-o zi de august, an 1951, târgușorul francez Saint-Pont-Esprit avea să-și schimbe radical semnificația istorică. Locul a stârnit controverse din cele mai diverse, de la deja celebra le pain maudit la LSD sau condiții insalubre pentru depozitarea grâului. Certitudinea este dată de contagiunea isterică a nebuniei. Faptele și cifrele diferă de la surse la surse: unele precizează 500 de intoxicări, altele doar 250-300, șapte cazuri grave și două sinucideri. De fapt, cu ce intoxicare, căci aceasta ar fi problema contagiunii, nu? Există încă și acum o întreagă enigmă în jurul orășelului francez, cu toate că Steven Kaplan a discutat pe aproape 1000 de pagini despre le pain maudit, iar H. P. Albarelli a oferit câteva ipoteze desprinse parcă din teoria conspiraționistă în cartea sa: A Terrible Mistake: The Murder of Franck Olson and the CIA’s Secret Cold War Experiments.
Dacă ar fi să credem explicațiile științifice date de dicționarele medicale (precum cel britanic), atunci putem să ne orientăm spre o contagiune cu mercur sau exclusiv corn de secară. În fine, nici studiile universitare nu prezintă toate variantele, mizând, în mare, doar pe cercetarea lui Kaplan. Există aici o distincție importantă între contagiunea factuală (adică narcotizarea unei localități întregi) și contagiunea iluzorie (cu ceea ce se crede că ar fi cauzat contagiunea). Între substanța care le-a prăjit creierele nefericiților din Pont-Saint-Esprit și ceea ce a făcut viral fenomenul, nu există o așa de mare diferență: ambele se manifestă precum drogurile. La un moment dat nu mai știi dacă ești drogat sau nu decât în contextul percepției fenomenului: districtul tău este unul al narcomanilor? Atunci sunt șanse mari ca și tu să fii unul dintre ei.
Ipoteze
Brutarul blestemat. Un brutar local a fost principalul incriminat de intoxicarea întregului târgușor. Toxicomanii din districtul Orange l-au acuzat pe traficant că le-ar fi pus ceva în droguri. Plauzibil doar dacă acesta ar fi avut ceva în mod special cu ei, iar ei ar fi conștienți de propria nebunie, precum Bob Arctor. Ce să facem cu brutarul nevinovat, cel care nu prizase nimic? Dacă aș fi știut că este inocent, eu însumi l-aș fi ucis. Preotul nu ieșise din casă în acea zi fatidică, nu inhalase pumnul de pastile aruncate în aer sau nu degustase din cornul de secară din pâinea nenorocitului de brutar.
Grâul murdar din vagoane. Mii de vagoane pline cu grâu ar fi stat la baza intoxicării. Steven Kaplan a adus în discuție, în treacăt, ipoteza, însă nu a fost sigur sută la sută de plauzibilitatea ei. Într-o vreme în care trebuia să se facă pâine, un obiect la granița sacrului cu profanul, de o manieră industrială, pentru a hrăni masele, s-a uitat criteriul calității. Când vei amesteca drogul cu alte mixuri, nu vei obține decât marfă proastă, care te afectează într-un mod nociv. Nu ar fi fost nimic surprinzător să fie aruncate câteva tone de grâu în niște vagoane și trimise înspre Pont-Saint-Esprit. Rețeta ar fi avut semnătura doctorului Hofmann, cu specificații clare: pentru pacienții din azilul districtului Orange.
Creiere prăjite cu LSD. Doctorul Albert Hofmann descoperea LSD-ul prin 1938, fiind prima persoană care sintetiza substanța, o ingera și vedea pe propria-i piele ce efecte psihedelice are. Câțiva ani mai târziu, locuitorii târgușorului francez sunt loviți de halucinații, de niște trăiri similare nebuniei… o nebunie în masă, contagioasă. Este, oare, nebunia contagioasă? Întrebare de documentar TV, prezentat în 2013/2014 de Discovery. Dacă unei mase de oameni i-a fost inoculat LSD, atunci se schimbă datele problemei. Sandoz Chemicals, o companie elvețiană din Basel, destul de aproape de Saint-Pont-Esprit, a confirmat că secretul orășelului nu este pâinea, deci nu cornul de secară. Jurnalistul american H.P. Albarelli a dezvăluit primul ipoteza LSD-ului, într-un mod accidental. Cercetările sale îl vizau, de fapt, pe savantul Franck Olson, mort la doi după incidentul Pont-Saint-Esprit. Căderea lui Olson de la balcon în 1953 nu a fost accidentală, iar Albarelli a ajuns la secretul Pont-Saint-Esprit, nume scris pe unul dintre documentele rămase intacte după încercările CIA de distrugere a arhivelor de prin anii ’70. Nu s-a păstrat tot, nu au apărut multe fișiere la desecretizarea arhivelor, însă suficiente pentru ca Albarelli să facă legătura între cercetările lui Olson și cazul de intoxicare cu aerosoli de la Pont-Saint-Esprit, ordonat de către Armata SUA – Divizia de Operațiuni Speciale de la Fort Detrick, Maryland (o altă sursă vorbește despre infestarea de către Armată a produselor locale). CIA-ul a dorit, inițial, să experimenteze noua substanță psihedelică într-o stație de metrou newyorkeză, însă a dorit să aștepte efectele de la Pont-Saint-Esprit.
MK/ULTRA drog sau porcușorul de Guineea. Scriitorul american Ken Kesey a scris în 1962 cartea: One Flew Over the Cuckoo’s Nest, inspirată din experimentele la care a luat parte în 1959. A fost voluntar în cadrul proiectului MK/ULTRA, derulat și finanțat de CIA la Menlo Park Veterans Hospital. Proiectul studia efectele psihoactive ale unor droguri precum LSD, mescalină, cocaină, AMT, DMT asupra oamenilor. Când devii subiect de test, te transformi într-un porcușor de Guineea. Dedublările tale devin inconștiente, nu mai poți face distincția între costumul Fred și Arctor, cel real. De fapt, costumul difuz vorbește precum o altă persoană, fără ca lui Arctor să-i fi secționat cineva creierul.
Substanța M. Pont-Saint-Esprit a fost un azil în districtul Orange, un azil de azile. Infuzia de LSD a condus la un anume tip de comportament, la o contagiune provocată prin infectare voită, controlată. Peter Janey a scris în cartea MaryHYPERLINK “http://www.amazon.com/Marys-Mosaic-Conspiracy-Kennedy-Pinchot/dp/1616087080″‘HYPERLINK “http://www.amazon.com/Marys-Mosaic-Conspiracy-Kennedy-Pinchot/dp/1616087080″s Mosaic: The CIA Conspiracy to Murder John F. Kennedy, Mary Pinchot Meyer, and Their Vision for World Peace că la Pont-Saint-Esprit s-au folosit aerosoli, ceea ce a condus la o isterie în masă, sute de oameni au fost afectați. Halucinații și psihoze acute au transformat orașul într-un azil de nebuni, cu brutarul și preotul în calitate de singurii oameni sănătoși la cap (Vezi paginile 203-204). Dar dacă le-au dat pastile de substanță M? Orășelul ar fi căzut într-o profundă dependență, iar stările grave se acutizau în momentul lipsei, de unde să-ți procuri drogul? Poate că tocmai aceasta s-a întâmplat, iar mesajele au fost decriptate prost: substanţa trebuia administrată sistematic pentru a trage concluzii. Nu era timp pentru astfel de acțiuni, se îndreptau spre sălbaticii ani ’60. Precursorii lor erau la un băț distanță, la ingerarea primei doze de LSD și prăjirea primelor creiere.
Recomand spre lectură:
1. British Medical Journal, Ergot Poisoning at Pont St. Esprit, September 15, 1951, p. 650.
2. Steven L. Kaplan, Le pain maudit: Retour sur la France des annees oubliees 1945-1958 (Paris: Fayard 2008), p. 1124.
3. H.P. Albarelli, Jr., A Terrible Mistake: The Murder of Frank Olson and the CIA’s Secret Cold War Experiments, (Walterville Oregon: Trine Day Inc., 2009).
4. FBI Memorandum, August 25, 1950, Subject: Biological Warfare and NY Subway System, A.H. Belmont to C.E. Hennrich.
Până în 2050
Ar putea fi mai mult plastic în ocean decât pește!
99% dintre păsările mărilor și oceanelor ar putea ingera plastic!
Milioane de animale marine mor în fiecare an din cauza gunoaielor
Fiecare chiștoc de țigară poluează sute de litri de apă și durează ani să se degradeze
10 milioane de gunoaie sunt aruncate anual în apele mărilor = adică, un camion pe minut, 400 kg pe secundă
80% din gunoaiele marine provin din surse terestre.
Ce putem face? #ourocean #ourseas (Sursa: Aquarium Pola)