Coolt de Cluj, a la Cluj, Coolturalist, boem de scris, marketing cultural, artă. #îndialog cu Izabella Lukacs
#decitit un interviu cu autoarea newsletterelor @CooltCluj și @Coolturalist
Creativitate. Libertate. Curiozitate.
În tumultul șirului neîntrerupt de zile care se scurg, ne uităm livizi pe noi, secătuiți de puteri și idei. Greu și rar mai vedem dincolo de această țesătură de nepătruns. Licăriri. Azi, un
, mâine un sau un , ideea e să continuăm să ne hrănim spiritul cu ceva de bine, pozitiv și cultural. De citit și luat aminte.În lumina reflectoarelor nocturne, vă propun un dialog cu Izabella Lukacs, autoarea ultimelor două newslettere menționate mai sus.
Capitolul 1. Creativitate.
LaFrontală: Hai să vorbim despre CooltCluj și Coolturalist. De ce text și nu altceva? Cum de te-ai menținut pe scena rezilientă a scriiturii despre cultură?
Izabella: Scrisul și cuvintele sunt cel mai aproape de mine. Mi-e frică să vorbesc în public (frică la care recunosc că nu am prea lucrat ca s-o depășesc) și mă feresc să fac asta chiar și atunci când se ivesc ocazii. Nu sunt unul dintre oamenii cărora le vine natural și lesne această expunere.
Când mi-a încolțit în minte ideea newsletterelor aveam deja în lucru site-ul și făceam în fiecare luni postarea cu evenimentele săptămânii. Iar site-ul a venit ca un pas următor la ceea făceam deja și ca un răspuns firesc la interesele mele – scris, poezie, artă, cultură, fotografie. Sincer, nici nu mi-am pus întrebarea „ce formă alegi?”. Nu putea fi altceva decât text.
Încă de când am venit la facultate (marketing) am început să merg la evenimente culturale. M-am îndrăgostit de artă, de boemia ei, de lumea artiștilor. Voiam să fiu parte din ea, să simt cum mă amestec printre ei. Pentru că-mi plăcea să scriu poezii m-a bătut gândul să devin poetă. Apoi, simțul realității m-a adus cu picioarele mai aproape de pământ și mi-am zis: „ce mult mi-ar plăcea să profesez în marketing cultural”. Cu alte cuvinte, să fiu cu o mână în butoiul cu artă și cu cealaltă în cel cu marketing.
Pe măsură ce am devenit mai curajoasă și mai încrezătoare în mine, am început să scriu despre spectacolele, expozițiile sau concertele la care mergeam. Îmi plăcea. Și speram ca ceea ce împărtășesc să le trezească și altor oameni apetitul pentru artă și cultură. Pentru sensibilități și frumos. Sau măcar să afle ce lucruri faine se-ntâmplă în orașul lor, datorită unor oameni care se îngrijesc de asta. Simțeam că așa îmi aduc contribuția și în a le da o mână de ajutor artiștilor și oamenilor din scena culturală.
Acum nu profesez în marketing cultural, dar CooltCluj, Coolturalist și site-ul sunt proiectele prin care pot fi parte din lumea culturală, prin care promovez arta și cultura și prin care îmi aduc contribuția acolo unde cred că merită și e nevoie. Sunt proiectele în care pot vorbi despre ceea ce-mi place și despre ceea ce simt că are sens și contează.
LaFrontală: Cum îți alegi dilemele culturale pentru newsletterele tale? Inspirație nocturnă sau e un ritual bine pus la punct?
Izabella: E o țesătură între cele două. Pentru CooltCluj, procesul e mai simplu – încerc să includ toate evenimentele culturale pe care le găsesc. De obicei, fac asta vinerea și sâmbăta pentru că știu că atunci sunt anunțate deja cam toate din următoarea săptămână. Duminica, trimit ediția nouă.
La Coolturalist e mai multă inspirație nocturnă. Unele idei îmi vin în momente ca ăsta, lângă un pahar de vin și niște muzică bună. De unele dau întâmplător, când discut vreo temă culturală cu cineva, citesc sau frunzăresc rețelele de socializare. Mai primesc teme pentru newsletter și de la prieteni, care deja știu „cu ce se mănâncă”. Am și aici momente în care caut în mod conștient subiecte – mai ales pentru rubrica cu noutăți (știri). Salvez fiecare subiect atunci când dau de el și înainte să încep să scriu mai trec o dată prin tot ce am strâns și mai filtrez, dacă simt nevoia. Mi-am creat un proces de lucru.
Pentru interviuri, am o mulțime de oameni pe care i-am cunoscut prin prisma proiectelor în care m-am implicat sau despre care aflu fiind aproape de lumea cultural-artistică. Sunt mulți oameni de bine care au pus umărul la treabă și care, odată ce vorbești cu ei și-i asculți, devin izvoare de cunoaștere și inspirație.
Este un proces continuu și fluid, ca apa unui râu. Odată ce ai mintea deschisă și ești prezent, idei (afluenți ai râului) apar de peste tot. Important e să le observi, altfel vor trece pe lângă tine.
LaFrontală: La cât de vibrantă este scena culturală din Cluj, care e colțul ascuns care ți-a furat inima și pe care l-ai recomanda unui prieten ce sosește în oraș la 2 noaptea?
Izabella: I-aș recomanda REACTOR de creație și experiment, spațiu al artelor performative care anul acesta sărbătorește 10 ani de existență. E ca o bulă în mijlocul unui oraș în schimbare, un spațiu al creativității și artei într-o curte timidă de pe str. Petőfi Sándor. După ce treci de poarta colorată, ești întâmpinat de pisica Ica – nu întotdeauna, asta depinde doar de ea – și de căldura oamenilor care au grijă de REACTOR.
Pe lângă spectacolele pe care le pune în scenă, echipa REACTOR a pus bazele unor rezidențe (de scriere dramatică și de creație) pentru artiști și a creat o comunitate tânără și vibrantă. E un sentiment aparte să te simți de-al locului într-un loc în care n-ai mai fost.
La partea de restaurante, baruri, cafenele recomand Che Guevara, Insomnia, Gook și Hemingway.
Capitolul 2. Libertate.
LaFrontală: Cu atâtea evenimente culturale în Cluj, cum îți găsești echilibrul între „a fi” și „a face”? Cum jonglezi între relaxare și un calendar plin?
Izabella: Ca un actor de circ amator, jonglez din mers și uneori mai scap câte-o bilă. În cazul meu, echilibrul ăsta e fragil, seamănă mersul unui echilibrist pe o sfoară. Nu sunt deloc mândră să spun asta, dar uneori relaxarea e acel lucru pe care-l fac „dacă-mi rămâne timp”. Și am eu grijă să nu-mi rămână prea mult. De-asta o dată la câteva săptămâni am dimineți în care mă trezesc greu sau adorm, îmi cedează organismul de oboseală. E profund nesănătos, știu.
Sunt o persoană activă și muncitoare, îmi place să fac. Pentru mine, momentele de relaxare înseamnă să citesc ceva, să mă întâlnesc cu prietenii, să scriu poezii, să pictez, să fac o plimbare, să fac curățenie sau să gătesc. Încerc să fiu atentă să-mi aloc timp și pentru reflecții și inspirații nocturne. Timp în care să mă gândesc la viață, să observ ce e în jurul meu și să-mi pun întrebări. Cred că asta devine ușor o activitate pe care puțini ne-o mai permitem sau pe care tindem să o așezăm la coada șirului de priorități.
Câți dintre noi mai avem „luxul” de a ne începe dimineața cu o plimbare liniștită în care suntem atenți la clădirile pe lângă care trecem sau la mersul oamenilor din fața noastră? Câți ne mai gândim „oare de ce mi-a zis așa?”, „ce sunt eu și ce fac aici?” sau „ce înseamnă asta pentru mine?”? Introspecția, chestionarea vieții și observarea nu ar trebui să devină niciodată lucruri care să le fie la îndemână doar celor care au ajuns la un nivel de relaxare în care nu simt că dacă se opresc din muncă pierd stabilitatea financiară sau, și mai rău, simt că nu pot avea acele momente de respiro.
Recunosc că și pe mine mă fură mirajul vieții, al vitezei cu care se-ntâmplă toate și al cantității de informații la care suntem expuși zilnic. Pe de altă parte, am și momente în care mă refugiez în muncă și evit conștient sau nu să stau cu mine și să-mi pun întrebări. Uneori fac asta pentru că fug de situațiile dificil de gestionat din viața personală și de luarea unor decizii importante, alteori munca mi-e echilibru, sursă de apreciere și de recunoaștere.
Lucrez la a prioritiza și ceea ce sunt, nu doar ceea ce fac. Încerc să trăiesc conștient, să încetez să mă simt vinovată că n-am făcut destul într-o zi sau că am zile în care tot ce-mi doresc să fac e să mă plimb, să privesc oamenii, să stau cu gândurile și emoțiile mele și să scriu.
Realist vorbind, în medie merg la câte un eveniment cultural pe săptămână. Arta și cultura au devenit laitmotive ale vieții mele – chiar dacă nu sunt prezentă la atât de multe evenimente culturale, le-am integrat și îmbrățișat în felul meu de a fi în multiple moduri.
LaFrontală: În lumea „coolturii”, ce te ține trează la ore târzii, cu un pahar de vin în mână și laptopul pe genunchi? Ce te menține captivă în lumea scrisului promovând cultura într-un timp în care oamenii alocă din ce în ce mai puțin timp cititului?
Izabella: Poveștile care merită spuse și inițiativele de bine despre care merită să vorbim. Zbuciumul și poezia.
Am tendința să pornesc din ideea că dacă eu gândesc într-un anumit fel așa o fac și ceilalți și dacă eu sunt interesată de ceva vor fi și alții. E un fel de naivitate combinată cu idealism. Și-atunci, dacă pentru mine cultura este punct de întâlnire a omului cu sensul, cu emoțiile, cu profunzimile și de conectare cu ceilalți, de ce n-ar fi și pentru alții?
Arta și cultura pot oferi sens în mijlocul haosului și ne pot aduce aproape de ceea ce este esențial. În fața unei poezii sau a unei picturi suntem cu toții egali, chiar dacă venim din medii diferite. Prin noi curge aceeași viață și facem parte din aceeași poveste. Ele nu doar reflectă realitatea, ci o și provoacă. Ne invită să ne punem întrebări, să căutăm răspunsuri, să stăm față-n față cu idei noi, curajoase. Cititul devine o provocare în fața vitezei și a formelor fără fond, dar țin cu dinții de cuvinte pentru că ele pot vindeca, ne pot inspira și ne pot ajuta să fim mai umani și mai buni.
Ce mă mai menține captivă în lumea scrisului e acel sentiment că, chiar dacă doar o persoană care citește ceea ce scriu se întreabă „stai puțin, dacă chiar are sens?”, toate orele târzii au meritat.
Capitolul 3. Curiozitate.
LaFrontală: Dacă newsletterele tale ar avea un soundtrack, ce melodie ar reflecta cel mai bine starea de spirit a „Coolturalistului”?
Izabella: Mi-e greu să aleg o singură melodie, tocmai pentru că ascult mulți artiști, din diverse genuri și în diferite limbi. Ca stare, cred că împrumută câte ceva de la Asaf Avidan (concertele lui sunt balsam pentru suflet), Lana del Rey și Joe Dassin.
LaFrontală: Dacă ar fi să scrii un newsletter doar despre insomnii culturale, ce ar conține prima ediție?
Izabella: Un interviu cu întrebări profunde despre artă și viață cu unul dintre oamenii de bine din lumea cultural-artistică, în mod cert. Ar mai conține experiențe și trăiri personale, subtilități despre ce mi-a mai atins sufletul și simt să împărtășesc cu prietenii. Tandrețuri și finețuri culturale asezonate cu recomandări de răsfoit în tihnă.
Tot ce mi-ar trece prin minte într-o discuție bună cu prietenii cei mai apropiați, lângă un pahar de vin, cu Michelle Gurevich în surdină.
LaFrontală: Cum arată scena culturală a Clujului din spatele tastaturii?
Izabella: Vie și din ce în ce mai diversă. Spre exemplu, anul acesta a avut loc a doua ediție de Transylvania Spoken Word, un festival de spoken word, un concept care începe să ia avânt și în România. Pe lângă asta, au apărut comunități de poeți care organizează seri de poezie. Luna aceasta a avut loc prima ediție a OM - Trasilvania International Dance Festival, o inițiativă a Oanei Mureșan, coregrafă și fondatoare a centrului coregrafic OM.
Mă bucură nespus faptul că scena culturală clujeană devine mai bogată și deplină, că apar concepte, spații și tipuri noi de evenimente (instalații, ateliere, expoziții inedite, festivaluri, seri de socializare și altele). Se întregește tot mai frumos, iar ăsta e un proces lin, intim, care se arată subtil văzului. De când trimit CooltCluj observ că sunt zile cu câte 7-8 evenimente culturale, multe din zona independentă. Iar asta nu cred că e puțin într-un oraș de mărimea Clujului.
Sunt conștientă și de aspectele mai puțin îmbucurătoare, cum ar fi lipsa spațiilor, a finanțărilor și a sprijinului real. Ele există, dar nu aș dori să mă agăț de ele (mai multe despre dificultățile de care se lovește sectorul independent poți afla din interviul cu regizorul Robert Kocsis), vreau să mă păstrez realistă și optimistă.
Ținând cont de toate piedicile cu care au de furcă artiștii și oamenii culturii, este cu atât mai remarcabil, important și de apreciat ceea ce reușesc să realizeze, preponderent prin forțe proprii sau cu sprijinul sectorului privat.
Și prin proiectele pe care le-am pornit în această vară vreau să pun umărul la treabă la a face lumea din jurul meu mai bună, mai armonioasă și mai conștientă. Nu mai vreau să aștept schimbarea din exterior, vreau să fiu parte din ea, să mă implic și să simt că am o contribuție. Și cred sincer că scena culturală e pe un făgaș bun, ascendent, doar că e nevoie și de noi să-i întindem o mână și să-i ținem tovărășie.
Epilog. Tribut poeziei
12 august 2024
sunt o carte interzisă
m-ai găsit într-un colț neumblat al librăriei
pitită în semi-întuneric
după niște albume de artă uitate de lume
m-ai luat cu degetele tale fine, însetate și timide
și m-ai scos la lumină
din golurile coastelor mele
m-ai deschis la doi pași de inimă și te-ai văzut pe tine
nețărmuire fragilă
necunoscut cunoscut
m-ai mirosit după tâmplă și-ai tras în piept poeme
cât e dor și cât e obișnuință?
cât e poezie și cât e minciună?
m-ai răsfoit din scoarță-n suflet cu un zâmbet în colțul gurii
intimități în văzul lumii
arme de vindecare sau de năruire
m-ai dus acasă meticulos, să nu cumva să mă fure vântul
să nu-ți scap printre degete
să nu care cumva
m-ai citit de n-am mai știut de mine și de nimeni altcineva
în afară de tine
iremediabil și irevocabil hazard
m-ai lăsat pe noptieră ca pe-o carte interzisă
ca pe-o fotografie înrămată pe care-o întorci cu sticla în jos
ca pe-o oglindă pe care-o atârni în interiorul dulapului
ca pe-o amintire pe care o închizi în sertarul minții
când nu vrei să te privești/ Izabella Lukacs. Sursa.
👉 Nu uita, până în 2050
Ar putea fi mai mult plastic în ocean decât pește!
99% dintre păsările mărilor și oceanelor ar putea ingera plastic!
Milioane de animale marine mor în fiecare an din cauza gunoaielor
Fiecare chiștoc de țigară poluează sute de litri de apă și durează ani să se degradeze
10 milioane de gunoaie sunt aruncate anual în apele mărilor = adică, un camion pe minut, 400 kg pe secundă
80% din gunoaiele marine provin din surse terestre.
Ce putem face? #ourocean #ourseas (Sursa: Aquarium Pola)