cu România la control. Underworld (r)evolution, o țară obsedată de putere
episodul 2. clanul
dacă nu era incă suficient de clar, nu e nimic nou sub soare sau nimic de necrezut: trăim vremurile neapuse ale hoardelor, iar castele indiene par mici copii. Funcționăm după principiile dictate de un șef de trib, pentru care nu există alți oameni, ci doctrina de trib sau clan. Adeseori, aceasta se confundă cu propriile idei, cu el însuși. doctrina este șeful însuși.
suicid de partid sau hara-kiri, cum zic francezii de la lepoint.fr. Al treilea premier din partea partidului suprem, al clanului, nu a reprezentat decât dovada clară că asupra lor, celor/ celui din vârf, nu planează decât obsesia controlului și a puterii. Ți-ai dat șah de două ori prin acele numiri și nu te-ai sfiit să o mai faci încă o dată. Încă nu e mat, dar ești aproape. Partidul suprem este clanul absolut, iar asta se vede și din remarcile oamenilor de rând: mulțimile vide (cele din Videle) vorbesc laudativ la adresa partidului cu p mare. El, partidul a făcut. Ce nu știu este tocmai că un singur om este partidul însuși, după modelul statul sunt eu.
și s-a ales al treilea la rând, un premier inedit, neconflictual și supus politicii de clan. oamenii? Ce spune partidul care m-a adus aici, asta contează. Vocea stinsă din fundul dulapului, aceea care ne conduce țara asta, a anunțat mârșăvia. Nu actul în sine, lăsat la rece fără alternative, ci forma sare în ochi: fără o dojană aplicată clanului, te-ai conformat lui. Speranțele ne sunt deșarte, în van, căci și acesta e din/ de gașcă. Așadar, suntem sau nu în afara clanului. Chiar cei pe care i-am trimis acolo ca stindarde ale vocilor noastre s-au stins și și-au frecat mâinile, sunt toți o apă ș-un pământ. Ode aduse clanului.