De-responsabilizare
#frânturi 124 Despre modurile în care vedem lucrurile, mai curând de-responsabil decât responsabil
Un cuvânt bun ca oricare altul, dar care ascunde niște umbre ce te pot urmări până nu mai înțelegi nimic din ce se întâmplă în jurul tău.
Fii responsabil! Te rog frumos să te comporți responsabil! Avem nevoie de strategii responsabile pentru business-ul nostru! Trebuie să fim responsabili în privința politicilor după care ne ghidăm!
Mult determinism, parcă prea mult. Lumea parcă a obosit de atâtea trebuințe, restricții, moduri de a fi conform cu. S-a săturat de responsabilități. Nu vrem să mai fim responsabili! Cui i-ar face să plăcere să se trezească lovit de întrebarea: Cine este responsabill de chestia X sau cine este responsabilul aici?
Responsabilitatea aduce cu sine limitarea modului de a fi, în timp ce de-responsabilizarea te aruncă în vârtejul libertății totale: ce mă interesează pe mine, nu sunt curios! Dacă doriți să vedeți cum fața ta virtuală - eul virtual te de-responsabilizează și, prin asta, eliberează de sinele real, devenit mult prea restrictiv și limitat, vă recomand cu căldură #selfie 2.0 - de la descoperirea la mascarea feței. Nu că ar fi cartea mea, dar e bună, e încă extrem de actuală, iar ce veți găsi acolo vă va pune serios pe gânduri în privința fețelor pe care vi le construiți și cu care circulați online. Acestea vor deveni, dacă nu au făcut-o încă, mult mai relevante decât fața voastră reală. Notă: un exemplar cu autograf se află în librăria Cărturești Vivo Cluj-Napoca, pentru cei din acest oraș.
Așadar, nu mai vrem, nu mai putem? În orice caz, nu mai vrem să fim responsabili. E obositor. L-ați văzut recent pe președintele României? Atitudinea lui era cea a unui om extrem de obosit și depășit de tot, care nu mai dorește să fie responsabil de ceea ce se întâmplă. În același timp, orice alt tip de funcție de management nu mai vine cu responsabilitatea, ci cu monitorizarea, cu verificarea celor din subordine. Responsabilitatea este pasată, mutată dintr-o zonă în alta până se diluează, își pierde elementul definitoriu.
În multe instituții și chiar companii autohtone, principala responsabilitate a managementului a devenit transmisiunea și urmărirea unor taskuri, supervizarea unui flux de lucru, fie el chiar și incorect sau deficitar. Nu avem în față nimic care să ne ducă spre responsabilitate în adevăratul sens al cuvântului. Nu sunt lucruri pur teoretice, vorbesc din informații concrete, situații reale. Cine are curajul să își asume responsabil viziunea și strategia? De fapt, cine mai are interesul să facă așa ceva, când e mult mai facil să nu faci nimic?
AI responsabilitate, AI parte!
Mai departe de aici, în tărâmul magic al imaginației pure, unde toate lucrurile sunt posibile. Am ales să ne prefacem că înțelegem și să ne poziționăm elitist. Am ales să știm mai bine decât toți, să vorbim și criticăm munca lor fără să o cunoaștem în esență. Asta ne face să privim lucrurile de-responsabil, nu responsabil. În vârtejul și tăvălugul lucrurilor, nu cel responsabil a ajuns să fie aplaudat, ci cel indiferent, care se dezice și nu e responsabil. E monitor, e transmițător de mesaje, de taskuri sau ordine.
Lumea s-a obișnuit deja cu treaba asta. Ca atunci când anunți ceva, iar oamenii pornesc de la presupoziția că ceva sigur nu e ok. Am anunțat zilele trecute finalizarea manuscrisului meu de poezii - Fracturi - prin postarea unei imagini care simboliza coperta volumului. Conceptul așezării în pagină și estetica generală a cărții îmi aparțin, iar procedura cu care am reușit să ajung la această formă finală a fost AI-ul. Concret, în loc să fi realizat designul cu Photoshop, am utilizat AI pentru a ajunge la varianta finală. La fel ca în cazul unei alte situații recente de care m-am lovit, au fost ridicate câteva sprânceni în legătură cu utilizarea acestei ustensile.
Așadar, oamenii s-au așteptat să abordez complet de-responsabilizat chestiunea utilizării, cum la fle de de-responsabilizat au ales să se raporteze la ceea ce numesc eu utilizare contextuală. Dacă folosești Photoshop pentru a realiza designul unei foi dintr-o revistă, ești artist. Dacă te folosești de AI, ești copiator, pentru că este de la sine înțeles, not!, că AI-ul îți face treaba, nu tu. Dincolo de situarea în de-responsabilizare față de subiect, aici avem de-a face și o carență a înțelegerii utilizării contextuale: pentru ce anume folosesc un instrument? Cum îl folosesc? Dar, ei bine, cel care se întreabă așa ceva nu este responsabil de acordarea de sens a actului. El doar chestionează, suspectează, monitorizează complet de-resposnsabil, la fel precum fața virtuală cu care dialogăm în rețea.
Transformarea prietenilor în cyberprieteni și complicarea relației face-à-face suprimă grija față de relație, responsabilitatea față de interlocutor. (Viralitatea în virtual. Introducere în teoria viralului, Cluj-Napoca, 2013). Ființa este afirmată ca responsabilitate a altuia, ne spune Emmanuel Levinas.
Nu rata ediția următoare, am să vă anunț niște lansări interesante, câteva proiecte care ar fi trebuit să fie gata abia pe toamnă, dar, lucrurile au evoluat fulminant. În același timp, vă voi arăta un nou website absolut spectaculos, la care am lucrat în ultima perioadă și de care sunt foarte încântat. Așadar, stați prin zonă.
Nu uita, până în 2050
Ar putea fi mai mult plastic în ocean decât pește!
99% dintre păsările mărilor și oceanelor ar putea ingera plastic!
Milioane de animale marine mor în fiecare an din cauza gunoaielor
Fiecare chiștoc de țigară poluează sute de litri de apă și durează ani să se degradeze
10 milioane de gunoaie sunt aruncate anual în apele mărilor = adică, un camion pe minut, 400 kg pe secundă
80% din gunoaiele marine provin din surse terestre.
Ce putem face? #ourocean #ourseas (Sursa: Aquarium Pola)