#frânturi 11. Dileme existențiale cotidiene, ultra în poze, un TOR de Glaciers și o tură după hribi
#decitit Câteva de ce-uri existențiale din viața de zi cu zi, cam cum m-am prezentat în două puncte la ultra și o tură magică la ciuperci
Nu se simte nimic, mărim tot, tăiem investițiile, reducem, mărim din nou și o ținem tot așa (de) o vreme. În schimb, nu ne mișcă nimic din toate acestea, fie briza mării sau vijelia vijeliilor, ne vedem nestingheriți de viață. Cu bocancul pus pe o piatră și mâna sub bărbie, trag aer în piept și mă cuget dacă nu cumva oi fi singurul ce trăiește filmul acesta, că restul pare foarte în regulă, destul de bine avansați în zona acceptării.
Am ce am cu cafeau aia
Un răsfăț de-al meu e cafeaua extra-dark luată dintr-un amărât de mega-hipermarket recent amendat pentru o tonă de nereguli. O luam odinioară cu 17 lei, o mai prindeam și la ofertă la preț de cinste: 13 lei. Acum, s-a dus la 32 lei/ 31.99. Ceva, undeva, începe să nu sune bine: ori renunț la tabieturi, ori schimb canalul pe alt film. Avid consumator de brânzeturi, am luat în piept un glonț și de la producătorul local de la care mă aprovizionam: un amărât de coș de fantastica valoare de 30-40 s-a dus acum pe culmi incomensurabile, undeva pe piscul lui 90. Să vină iarna cu ale ei colinde și ulițe încărcate cu nea, cu ale ei cântări de poveste și țurțuri de gheață pe la geam, cu ale ei facturi la gaz și la curent. Să vină toate peste noi, vom sta muți, în tăcere, și le vom accepta/ aștepta pe toate. Să fie primite!
Un stat cât un privat sau un privat în stat
Multă o fost vacanța, nu o mai rămas nimic și, iată, am reînceput școala. Cam știm ce ne așteaptă, știm cum stăm și de unde ne tragem. Nu, nu mă refer la trafic, stați relaxați, fiecare alege cum să-și piardă timpul. Cei care încă mai avem de-a face cu after-school-ul, că nu toată lumea poate lucra full remote, avem o altă paletă, alte culori și pensule în dotare. Evident, totul e pe o altă factură, cam 900-1.000 lei de copil/ lună. Parol! Dacă vă întoarceți la punctul precedent, îl adăugăm și pe ăsta plus alte câteva mititele, e nevoie să trec pe la psiholog sau de și mai mulți kilometri de alergare, deși asta mi-ar putea aduce schimbări mai dese ale papucilor. Dileme, mon cher!
Urcăm, urcăm, dar eu știam de pe trail-running că, atunci când urci, urmează musai și niște văi. Așadar, să așteptăm coborârea calmi și în tăcere?
TOR de Glaciers, adică o cursă demențială
Claudiu Belețoiu a luat startul la nebunia asta de cursă, 450 km, 190 ore, cu vreo 32.000m D+. Adică, o nimica toată care te lasă lat la final. Sportivul aleargă având în minte și o cauză, o puteți accesa aici. Deocamdată, lucrurile merg bine spre foarte bine, iar Claudiu este pe locul 13, în momentul editării acestui material. Evident, să îi transmitem gândurile noastre bune și picioare tari până la final!
Ultra-n poze, fără cuvinte.
km 42.5, PC Răchita, de la CugiRace. Credit foto: Cristian Bodea.
km 67-68, aproape de final. No, eu spun că eram mai bine pe final comparativ cu mai pe la mijloc.
Aventură după hribi, că alte ciuperci nu prea știu
Dacă tot trebuie să ne măsurăm mai toate lucrurile din viețile noastre, am zis să ne permitem aroganța de a fi puțin mai liberi: am dat o fugă la cules de ciuperci sau doar o fugă, depinde cum o iei. Acum, că treaba a fost bună sau nu, nu știm exact, dar experiența a meritat cu prisosință, mai ales în cazul copiilor: bălăuritul pădurilor umede la pas, fascinația căutării și descoperirii, potecile bătute, zmeura, aerul tare de munte, zgârieturile de pe picioare. Am ales Muntele Băișorii, stațiunea, și am constatat că lumea mai iese, chiar dacă vremea s-a cam asprit de dimineață (ioi, ce bine!)
Mult, puțin, atât am reușit. Evident, oi fi trecut pe lângă multe altele cel puțin la fel de bune ca acestea, dar, când nu ai ochi să le vezi sau știință să le cunoști, te mulțumești cu ce am pus pe masă.
Câteva alte dileme
De ce insistă Clujul cu metro-ul, mai ales că acum e cu 35% mai scump? Mai ales că însuși primarul s-a cam încurcat cam des pe subiect în ultima perioadă?
De ce-mi trimit anumite instituții documente prin antica poștă (cu p mic) cu predare….personală, acasă? Fie e ceva futurist în asta, că ei asumă că lucrăm toți remote, fie sunt decuplați de la ceva.
De ce încă sunt numiți unii/ unele pe funcții de management dacă n-au vreo idee anume despre…ceva, orice?
De ce e tipul ăla încă ministrul Educației?
De ce mai e Ciucă undeva, oriunde?
De ce ai urma o facultate în România? Ar merita o investigație sau un sondaj, cel puțin.
De ce mai rămânem unde rămânem?
Până în 2050
Ar putea fi mai mult plastic în ocean decât pește!
99% dintre păsările mărilor și oceanelor ar putea ingera plastic!
Milioane de animale marine mor în fiecare an din cauza gunoaielor
Fiecare chiștoc de țigară poluează sute de litri de apă și durează ani să se degradeze
10 milioane de gunoaie sunt aruncate anual în apele mărilor = adică, un camion pe minut, 400 kg pe secundă
80% din gunoaiele marine provin din surse terestre.
Ce putem face? #ourocean #ourseas (Sursa: Aquarium Pola)