#frânturi 17. Curtea școlii, la sală pentru baschet, deșirarea filosofiei sau filosofie deșirată, ultra și mașina care poluează cel mai puțin
#decitit De ce nu avem o altă atitudine față de sportul pentru mase, de ce nu avem orașe prietenoase cu mediul și bicicletele și alte de ce-uri enigmatice
Îți aduci aminte când băteai mingea pe betonul din curtea școlii sau când te-au năvălit emoțiile la prima convocare la echipa școlii la handbal? Îți aduci aminte primul meci, prima minge aruncată, primul gol sau prima aruncare ratată? Îți aduci aminte cum se încurajau clasele între ele sau cum o școală întreagă era mândră de rezultatele obținute de echipa care o reprezenta la cutare sport?
După gard sau dincolo de gard, se încheie visele. Multe școli se închid pentru copii în afara orelor de clasă sau în weekend. La multe dintre ele, orele de sport înseamnă mate sau absenteism pe bază de comoditate, că se scot scutiri. Da, prieteni, mai există încă părinți care scot scutiri aiurea pentru a-și feri copii de plaga numită mișcare. În același timp, există o sumedenie de profesori la sport care nu au nicio treabă cu această chestiune numită pedagogie. Nu înțeleg nimic din ce face Ministerul Educației, iar toate cele de mai sus se reflectă în cât de buni suntem la multe sporturi la nivel internațional. Sunt țări mult mai mici precum Croația sau Slovenia care au altfel de abordări și asta se vede. Să spunem doar atât. Dilemă gravă de duminică seara.
În roz pentru a susține prevenţia cancerului la sân
Ne simțim bine de fiecare dată când mergem la Sala Polivalentă pentru un meci al echipei U BT Transilvania. Așa a fost și acum la derbiul Ardealului, așa cum este numită partida contra celor de la CSU Sibiu. Bine, meciul nu mai are încrâncenarea sau spiritul partidelor care zduguiau Sala Sporturilor Horia Demian, dar, rămâne atmosfera care te îmbie să mergi cu copiii la sală.
M-au impresionat cele peste 100 de puncte înscrise de clujeni, scorul final fiind 112-88, după o partidă dominată copios. M-a impresionat galeria sibiană, cea care a cântat non-stop, inclusiv la finalul partidei. Nu știu dacă la fotbal, de exmplu, mai găsești așa ceva, nu mai urmăresc fenomenul, nu știu cum mai e pe acolo.
Acum, tot ce s-a petrecut pe teren a avut și un alt leitmotiv: jucătorii au purtat tricouri roz cu mesaje inscripţionate care vizează prevenţia cancerului la sân. Am aflat că, de exemplu, numărul lui Karel Guzman (care purta de obicei 0 pe tricou) - 1 - femeie la 45 de minute află că are cancer la sân. Jos pălăria! Frumos gest. Luna octombrie a fost dedicată acestei cauze în Românie, deși, sincer, am văzut puține acțiuni vizibile în acest sens.
În altă orinde de idei, marți, #toatălumealasală, pentru că oaspeți ne sunt italienii de la Umana Reyer Venezia.
Problema filosofiei, realitate sau realitate paralelă?
Am luat parte la două prezentări și un sfert susținute în cadrul Colocviului Internațional de Cinema, Teatru și Psihanaliză se află la ediția a IV-a, care a avut loc la Cluj-Napoca: Flaviu Câmpean - Stofa de coșmar a cinematografiei clasice japoneze - memoria Celuilalt, respectiv Virgil Ciomoș - Vis vs coșmar. Problema realității în film. Evenimentul a fost bilingv, română - franceză, dacă vreți să aflați mai multe despre program, un click aici. Eu m-am bucurat să revăd lume, să revin în contact cu sfera/ zona filosofiei și să iau contactul su niște subiecte mai multe decât generoase.
Acum, tipul acesta de eveniment îți cam dă de gândit: există și pe la noi oameni cu astfel de interese, nu sunt himere, și de ce nu-i vedem mai des? Bine, veți spune că, no, ceea ce e foarte elitist nu are cum să aibă priză la publicul larg. E true or false, discutabil serios. Sunt filosof și eu la fundament, chiar cu doctorat, dar nu pot prescrie medicamente. Zic așa: depinde ce anume îți dorești - dacă vrei să răspândești mesajul despre ceea ce vrei să faci, cu siguranță poți avea o altă abordare, mai marketizată. Dacă vrei ca mesajul să ajungă la 20 de oameni, compune un mesaj pe care să-l înțeleagă doar acei oameni. Ca filosof, nu e foarte grea această sarcină. Mulți filosofi preferă închiderea în carapacea sigură a unei zone superioare și greu accesibile maselor largi. Problema e că aerul e foarte rarefiat acolo, cel puțin în România, așa că sunt șanse mari să rămâi suspendat alături de o mână de oameni, departe de tumultul societății de jos. Eu prefer oricând deschiderea și abordarea specifice. Din nou, relativ la subiect. Cât despre întrebare, e pertinentă, rămâne și ar trebuie să fie pe agenda oricărui profesor care predă filosofia la catedră, liceu sau facultate. O fi sau nu, habar nu am, deși înclin să cred că nu e. Drept dovadă e numărul în cădere liberă de liceeni care aleg acest domeniu.
În altă ordine de idei, Facultate de Cinema și Teatru și-a cam dat cum stângu-n dreptul în privința susținerii evenimentului. Eu activez profesional într-o zonă care-mi permite să spun că ei au fost doar o siglă pe un afiș, atât. În rest, tăcere. Succes organizatorilor pentru ediția următoare!
Dalmacija Ultra Trail, ce gând frumos
S-a încheiat Dalmacija Ultra Trail, ce cursă! Adică, da, nu e UTMB, dar, peisajele de aici sunt din altă gamă, iar, dacă ai fost prin zonă, știi despre ce anume vorbesc. Mi-am făcut o fixație: sunt fan Trogir, fan Dalmația, trebuie să alerg cursa asta! Pentru ca toate lucrurile să fie puse la punct, voi alege pentru anul viitor cursa de 122 km, să plec de la Solin, Ancient Salona, și să ajung la Omiš, pe plajă, unde e punctul de final. Trebuie doar să le conving pe fete că o excursie prin octombrie e o idee foarte bună. Da, și câteva zile libere. Dar, hei, cine știe, poate plecare e și cu un alt scop, poate facem o acțiune frumoasă acolo, vedem.
Mașina care poluează cel mai puțin e cea pe care nu o folosești
Prieteni, acesta este secretul: nu e despre diesel vs benzină vs electrice, e despre utilizare. M-am convins. Atât timp cât tu aplici un comportament anume care să diminueze emisiile, ești ok. Nu vreau să intru în polemica: electrice vs motoare termine, că și primele poluează de nu ne vine să credem, dar nu în utilizare, ci în producție. Așadar, îți poți cumpăra ceea ce este disponibil și acceptat pe piață și poți aplica o conduită preventivă, să o numim așa. Adică, tu ești un utilizator responsabil și previi poluarea, benzină, electric sau diesel, ce ar fi. Cum? Lasă-ți mașina în parcare cât de mult poți și folosește alte mijloace de transport în comun, inclusiv alergarea!
Pot ajuta orașul să respire?
Un biciclist care face opt kilometri naveta, timp de patru zile pe săptămână, evită să conducă 3220 km anual, fapt care se traduce prin 380 l de carburant economisiți și 750 kg CO2 care nu mai sunt aruncați în aer (sursa). Dacă un ciclist ar face doar 11-12 km/ zi în regim de navetă, ar putea economisi aproximativ 570 l de benzină pe an și ar evita să arunce în aer vreo o tonă de CO2. Ajută orașul în care locuiește să respire? Răspundeți voi, dar vreau să vă gândiți, înainte de a o face, la toate aceste date înmulțite cu numărul de posibili cicliști urbani. Cum ar arăta atunci harta noastră imaginară? Am împinge de la spate autoritățile să acționeze în direcția verde? Eu aș înclina să cred că da. Nivelul de trai al unui oraș este conectat direct și cu gradul de poluare, de calitatea erului. Evident că nu avem vreun oraș în topul celor mai prietenoase orașe pentru biciclete, dar, asta nu ne împiedică să…visăm, apropo de subiectul conferinței: coșmarul!
Aproape 600 de abonați
Mi-am asumat de la început că acest newsletter va fi nițel altfel, mai ciudat poate, atât din perspectiva tematicilor, cât și a timpului de livrare: seara târziu, spre noapte. Adică, niște dileme și cugetări la frontală, în miez de noapte. De fapt, așa ar fi fost ideal, o cafea în miez de noapte. V-ați prins de chestiune și ați făcut-o așa de fain, încât am ajuns aici la aproape 600 de oameni fideli gândirii nocturne. Sincer, toată treaba mi-a depășit așteptările, mi-am propus să ajungem la 500 până la final de an, să fim câțiva cugetători nocturni care vom ajunge să discutăm deschis. Mă bucur că suntem aici, sper să creștem la fel de organic și frumos. O să mă străduiesc să vă țin în priză, atenți mereu la chestiunile pe care le citesc, văd, gândesc sau trăiesc.
Nu uita, până în 2050
Ar putea fi mai mult plastic în ocean decât pește!
99% dintre păsările mărilor și oceanelor ar putea ingera plastic!
Milioane de animale marine mor în fiecare an din cauza gunoaielor
Fiecare chiștoc de țigară poluează sute de litri de apă și durează ani să se degradeze
10 milioane de gunoaie sunt aruncate anual în apele mărilor = adică, un camion pe minut, 400 kg pe secundă
80% din gunoaiele marine provin din surse terestre.
Ce putem face? #ourocean #ourseas (Sursa: Aquarium Pola)