#frânturi 18. Poezie, culori, Ion Barbu, mitul normalității, traumă, cultura toxicității, alergare și bere. #detoate
#decitit și #devăzut cum a fost la lansarea de carte a Noeminei Câmpean - Culori ectopice, o umilă impresie despre volum, alte recomandări și o alergare cu bere și fotbal
Un soi de manuscris - manifestare
M-am apropiat din nou de poezie, ce cale uitată să fie și aceasta. Am fost invitat de Noemina Câmpean la lansarea volumui său de poezii, Culori ectopice, Editura Eikon. Am făcut și un live de la eveniment pe pagina de facebook Filosofii cotidiene la frontală cu câteva stângăcii pe ici-colo, dar puteți prinde esența din el.
A fost o atmosferă grozavă, lume bună și emoții în fiecare colțișor al librăriei Book Corner din Cluj-Napoca. De asemenea, a fost un moment excelent de rememorare a faptului că volumul meu de poezii Fracturi încă zace nefinalizat și e cazul să mă mobilizez. Se leagă lucrurile între ele, agale și lin.
Am reușit să termin cartea Noeminei până la această ediție a newsletterului, am citit-o pe nerăsuflate pentru că e ca un fir de care te legi și de care îți dai drumul doar la final. Dacă te înhami, nu te poți abține să nu te întrebi ce anume este, deși, de multe ori, îmi aduc aminte că poeziile nu-și găsesc menirea în astfel de întrebări profane.
Imperfecțiunea structurii fiecărei poezii în parte, nenumirea unui tilu, ci înșiruirea cuminte, lipsa unei atenții pentru semne, la final de vers, strofă sau în ansamblul unei poezii întregi, curgerea în cascadă a unor exclamații m-au făcut să mă văd în mijlocul unui strigăt de sine, un soi de manuscris - manifestare, mai curând decât manifestare - manifest.
nu mai pot respira în casa pisicii sărbatice
e primul meu manifest dionisiac
manifestul meu dionisiac (2./ p.6)
Deși autoarea amintește că moartă aș simți mai bine (7./ p. 11), nu am căzut în capcana de a vedea imaginea unui corp inert care se privea pe sine în oglindă, ca și când poezia se poate scrie și singură (11./ p.15). Corpul care se privește atinge praguri de vârstă, numite explicit de autoare, este supus unor traume și chinuri. Afectat de boală, am simțit că acest corp este asociat mai mult morții decât vieții, plasându-se constant pe o falie riscantă, cochetând cu moartea la pătrat nu moartea singură.
rana infectată a invadat întregul corp
până la coruperea/ corupția sufletului
de ce sunt incapabilă să-mi privesc sufletul?
De ce sufletul nu se poate privi pe sine? (12./ p.16)
În fața dilemei, privirea începe să se transforme în scris, în relectări dislocate, palavre (75./ p.87) care dau ritmul monologului meu nenatural (78./ p.91). Cu toate acestea, am sesizat privirea în oglindă, care intuise de multă vreme starea corpului, avea conștiința lui, însă nu pusese nimic pe foaie, nu materializase nimic. Ea doar a admis și consemnat toxicitatea hrănirii trupului prin amestecul de ulei de măsline cu ulei de motor care săldau niște cartofi prăjiți. Pragurile trupului continuă, 30, 34, dar boala e transfigurată prin culori. Mi-am adus aminte de trasnfigurarea locului comun prin artă a lui Arthur C. Danto și nu mi-am putut ascunde nedumerirea unei forțate asemuiri.
Continuă înșiruirea de gânduri, cu femeia cu moartea sigură, chiar la pătat, bărbatul de pe vârful muntelui, care își ținea femeia în partea dreaptă a corpului la plimbarea prin vale (80./ p.93), cu papagalii din cameră și biblioteca prin care tranzitau șoarecii, cu pisica de la început transformată în vulpe pe final și perso(a)na completată prin numirea numelui. Mă rog, precum trecerea mâinii prin apa mării de pe plajă în bătaia razelor care te desmiardă, cam așa am văzut pasajele care se succed.
Timpul nu sosește? (87./ p.101). Ba da, vine și vremea timpului, întrucât culorile ectopice de la început (denumire explicată de autoare la lansare, vă las să vedeți filmarea pentru acest lucru), transgresează și devin Culori ectopice în psalmi (95./ p.111). Am simțit că momentul este (sur)prins exact atunci când are loc numirea, adică exact numirea de sine, a numelui său: numele meu ca nori de confuzie în gura interlocutorilor (95./ p.111), ca apoi să se auto-definească pe sine, cu nume. Aceasta nu este o elucidare a misterului sau a vindecare a corpului, ci, mai curând, o dezvăluire care împacă conștiința privirii cu corpul privit.
Vă îndemn să cumpărați cartea și să citiți versurile poeziei cu numărul 96. Este o recomandare călduroasă, nu este niciun marketing ascuns prin zonă, sunt doar sincere gânduri.
Din adâncul unei creste la mitul normalității, traumă, boală și vindecare într-o cultură toxică
Ziua dedicată poeziei a continuat cu Bogdan Suceava a al lui volum recent: Adâncul acestei calme creste. Programul de la Erlangen și poetica Jocului secund , la Editura Polirom. De aici, nu am primit autograf pe carte, însă sper să o fac direct de la autor, căci am văzut că acesta va veni la Cluj-Napoca pentru lansarea de carte, 8 noiembrie, de la ora 18.00 la aceeași librărie Book Corner. Influențat maximal de de Ion Barbu în poezia mea de tinerețe, de pe vremea pe când activam în Cenaclul Nicolae Labiș, cartea a venit ca o (re)înviere a unui ceva existent odinioară. Sper doar să vă pot oferi curând și exemple, nu doar povești.
Soția a ales noul volum al lui Gabor Mate, Mitul Normalității - Traumă, boală și vindecarea într-o cultură toxică.
La ieșirea de socializare de după, am prins pisica aceasta, una neagră, să fie completă paleta de simboluri surprinse:
Alergare, fotbal, bere, alergare, bere, alergare, bere, alergare
O invitație la fotbal de săptămâna trecută, s-a lăsat cu o socializare mai altfel, cu povești, o motocicletă într-o vitrină și niște tipi ciudat costumați pe pereți. A, da, și cu alergare tur-retur până la teren, dacă tot #alergămClujul. Alergare pe ici-colo, ghici, ciupercă, de unde sunt imaginile de mai jos?
Nu uita, până în 2050
Ar putea fi mai mult plastic în ocean decât pește!
99% dintre păsările mărilor și oceanelor ar putea ingera plastic!
Milioane de animale marine mor în fiecare an din cauza gunoaielor
Fiecare chiștoc de țigară poluează sute de litri de apă și durează ani să se degradeze
10 milioane de gunoaie sunt aruncate anual în apele mărilor = adică, un camion pe minut, 400 kg pe secundă
80% din gunoaiele marine provin din surse terestre.
Ce putem face? #ourocean #ourseas (Sursa: Aquarium Pola)