#frânturi 25. Statistica impune eroi, nebunia de Crăciun, niște concedieri și o carte la final de an
#decitit și de #văzut ceva dileme despre finala care a cerut date, lucruri frumoase și lucruri hilare văzute la Campionatul Mondial, nebunia de Crăciun - unde merg lumea, o vedere și o carte
Dileme, prieteni, dileme: care o fost mai bun, care o meritat să câștige? Bine că s-a încheiat și acest Campionat Mondial, era deja prea mare tensiunea și se apropia Crăciunul. Asta, desigur, pentru cei care încă mai credeau că trofeul poate ajunge în mâna altei formații decât Argentina. De exemplu, să spunem Croația. Nu că ar fi meritat, să discutăm în termeni tehnici, ci, așa, pentru emoție și agățarea incredibilului de acest campionat. Așa, ca un urmăritor de nivel mediu, non-specialist în emis păreri avizate despre fenomen și fost practicant în zile libere am simțit că planeta întreagă se mișcă spre emisfera sudică, să se confirme niște statistici. Când tot ce se întâmplă la nivelul gazonului se reduce la fenomenalitatea sau genialitatea unui singur jucător, neavând ochi pentru alții, sau la statistică, atunci dispare plăcerea. Mă rog, pentru mine cel puțin.
Băiatul din poartă a fost pus în umbră tocmai de tipul alături de care stăteau statistica, istoria și toată bufoneria, deși s-au trecut ușor cu vederea eroarea de la golul al doilea al francezilor, venit dintr-o eroare comisă de cel mai inteligent picior al globului, și tunica neagră qatareză purtată de idolul acestei planete exact la festivitatea de premiere, adică, acel moment dedicat celebrării trofeului în tricoul țării pe care ai reprezentat-o sau condus-o, după caz. A, da, să nu uităm de aripa lor stângă, Di Maria, foarte în formă și scos mult mai devreme, să nu cumva să strice de tot seara super-starului argentinian. Alertă la malițiozitate gratuită din partea mea. Încă una și mă duc: Argentina nu a câștigat, de fapt, finala, a fost un egal care a împins totul la loteria penaltiurilor. Aici, ai cam două formule câștigătoare: Germania sau Croația. Cum ambele erau plecate acasă, a rămas totul la mâna nervilor tari.
Avem nevoie de eroi și de date, iar acestea din urmă ne conturează orizontul zilnic, totul gravitează în jurul lor. Așa a cam fost și acum, dar, mai bine să nu umbrim din lucrurile frumoase: Croația a obținut medalia de bronz după un meci frumos cu Marocul - surpriza acestui campionat, iar finala din Qatar a fost un meci spectaculos, cu multe goluri și câteva ieșiri la rampă - Di Maria, Rodrigo de Paul, trezirea genială a lui Kylian Mbappé, după un somn de 80 de minute, Croația a eliminat Brazilia, Marocul a fost o surpriză reală sau Livakovic va semna cu Bayern Munchen. Lista e deschisă, vă invit.
Ce m-a mirat, cât am putut urmări: Germania a fost și ea o surpriză, dar nu în felul Marocului, Anglia nu a avut antrenor, Franța l-a așteaptat prea mult pe Zidane să o reconstruiască, Serbia a rămas doar o promisiune, din nou, Portugalia a clacat inexplicabil, mulți nervi la meciul Argentina - Olanda, Belgia a venit cu gândul să plece, Elveția părea că poate mai multe, Danemarca a ocupat un loc degeaba și halatul negru purtat de Messi la festivitatea de premiere, lucru care mă făcea să mă întreb dacă nu cumva el îl reprezintă pe tipul care îi așeza tunica. Lista e și aici deschisă, dar, nu aruncați cu pietre.
Între timp, o avut dreptate și Chester: eu ți-am spus că nu a fost penalti!
#run2work la -5 grade via Cetățuie
Am descoperit o nouă rută de alergat spre birou: din Mănăștur, urc spre dealul Cetățuii pe ceva potecă, mai tai din poluare astfel, și cobor spre centru. Peisaj, de vis, cam așa:
Calendar competițional 2023
Aproape mereu îmi concep calendarul competițional pentru un viitor mai apropiat sau îndepărtat într-un moment în care nu sunt foarte în formă. Așa e și acum, mă gândesc deja la anul viitor, având o scădere vizibilă de formă pe final de an: msg Maraton Apuseni - proba ultra, CugiRace - proba ultra și Dalmatia Ultra Trail. Cam acestea ar fi de pus pe hartă și de vis. În rest, vedem ce ar mai intra pe fir sau, dacă prind vreo ocazie mai specială. La voi cum este?
Black Friday e pepsi răsuflat comparativ cu Crăciunul
Dacă tot ce se întâmplă an de an de Black Friday vi se pare ciudat sau nefiresc, atunci vă garantez că timpul din preajma Crăciunului e nebunie curată. Indiferent de prețuri, de costurile vieților lor măsurate în timp sau de orice alte impedimente, oamenii iau drumurile blocajelor auto, bară la bară, încercând să….ceva. De la un an al altul, situația se strică mai tare, lucrurile sunt mai aiuritoare. Oare, nu e prea evidentă această stare de fapt? Unde gonește toată lumea, s-a anunțat ceva sfâșit? Se termină mâncarea, nu mai există cadouri? Nu știu, să-mi spună și mie cineva, că poate pierde ceva și n-aș prea vrea una ca asta
Concedieri la final de an, un fel de bilanț
Citeam pe
despre valul de concedieri de la Playtika, acum, pe final de an. Nu știu în detaliu situația de acolo, dar, pare că tipii au ajuns la bilanțul de final de an și cineva a încurcat niște șiruri din bugetarea ce vine pe anul viitor. Evident, cum EBITDA nu dădea cu virgulă, au decis, firesc, să apeleze la cea mai facilă treabă: concedieri în masă.Nu e ceva nou sub soare, se practică de....când lumea. Îmi aduc aminte că lucram în presă și am trecut printr-un astfel de val, dar am scăpat la vremea respectivă dintr-un motiv simplu: mă concentrasem pe online, singurul canal care mai continua. Evident, era cel mai ieftin. Cum s-a întâmplat: tipii cu deciziile ne-au trimis întâi să ne facem analizele. Cine s-ar fi gândit la ce urma să vină? Apoi, după ce am revenit în redacție, ne-au anunțat. Deci, că nu pot spune altfel, imediat după analize. La ce bun acel demers?
În cazul unor astfel de decizii, nu decizia în sine ar deranja mai tare, ci modul în care se transmite. Adică, da, e trist și încredibil de greu, crunt, cum vreți, dar, dacă firma merge în gol, se cam termină. Contează, cred, mai curând modul în care se transmite această decizie. Cu alte cuvinte, să nu încetăm să fim oameni până în ultima clipă.
O carte la final de an
Am zis să închei anul printr-o achiziție de carte. M-am orientat spre ultima apariție editorială a lui Dan Alexe, Babel. La început a fost Cuvântul. Astăzi, am primit notificare că mi-a ajuns coletul la easybox, dar, apucasem să ajung seara acasă și mi-a fost lene să mai cobor după ea. Așa că, pe data viitoare, poate, nu promit, niște gânduri.
Nu uita, până în 2050
Ar putea fi mai mult plastic în ocean decât pește!
99% dintre păsările mărilor și oceanelor ar putea ingera plastic!
Milioane de animale marine mor în fiecare an din cauza gunoaielor
Fiecare chiștoc de țigară poluează sute de litri de apă și durează ani să se degradeze
10 milioane de gunoaie sunt aruncate anual în apele mărilor = adică, un camion pe minut, 400 kg pe secundă
80% din gunoaiele marine provin din surse terestre.
Ce putem face? #ourocean #ourseas (Sursa: Aquarium Pola)