#frânturi 26. O verticală la munte, de la Wednesday la Otomani, aplomb la dat cu părerea, cei mai buni burgeri și La mulți ani!
#decitit și #devăzut despre ultimele ture pe 2022, minunate ture la Buscat, cum am ajuns la Otomani trecând prin Wednesday, prea-multele păreri despre orice, crocodilul de Transilvania și 2023 reușit!
A trecut și 2022, un an complicat, cu multe temeri, gânduri și manifestări ale absurdului. Să stăm liniștiți, prieteni, a venit în viteză 2023, un an care se anunță și mai și: recesiuni, inflații, conflicte vechi și altele noi care se anunță la porți, alte manifestări mai grosolane ale absurdului și câte și mai câte le-om vedea și trăi. Hei, să nu fim pesimiști, să ne păstrăm calmul și rațiunea, să ne prețuim și mai mult prietenii, apropiații și tot ce ne înfrumusețează fiecare zi din viețile noastre. Între timp, cam cum s-a văzut 2022 și ultimele sale zile din primele zile ale acestui 2023, la rece.
Am alergat cât am putut, dar puteam mai mult
2022 a însemnat 1,565.4 km alergați cu o elevație câștigată de 26,721 m. Nu pun nimic din ce am făcut cu bicicleta mea fixie, a fost un an sărăcăcios. Sunt pe minus, am mers pe datorie față de ce-mi spusesem să reușesc, dar, mă bucur de alergare și de beneficiile ei cu fiecare ocazie. Așa că, am zis să duc fetele la primele lor ore de ski la Buscat pe final de an, iar eu să-mi fac o demență: un vertical în jurul vârfului Buscat timp de trei zile la rând, cumulând aproape 42 km alergați cu peste 2.100 m elevație. Mult, puțin, a schimbat starea de spirit, mai ales că am experimentat alergarea pe un traseu închis de-ți venea rău. Mulțumesc și celor care, veniți la ski, m-au încurajat pe una dintre ture. Cel mai probabil, și ei erau alergători.
Acestea fiind zise și făcute, mi-au trecut gândurile rele că nu am reușit să ating borna de 2.000 km pe an. În plus, #aleargaClujul a devenit un concept de sine stătător în minte mea, unul care a potențat semnificația #run2work, adică, să-ți valorifici la maxim orice timp din fiecare zi. În altă ordine de idei, 2023 se anunță un an cu foarte mult sport inclus în activitățile mele zilnice. A, da, cu vorba românească legată de schimbatul prefixului, poate că de asta e nevoie de mai mult decât de orice. Ete na, vorba lui Dan Alexe în ultima sa carte, un fâs!
Galopantă pastișă întunecat - otomană
Fractura dintre ani mă găsește mai mereu pe piedestalul creativității, într-ale scrisului, cititului sau vreunui proiect hilar de care mă agăț cu disperare o perioadă. Nu și cum, când am preferat să induc mintea într-un somn latent prin expunere constantă la filme, peisaje apocaliptice sau periple posibile. Cititul s-a instalat încet, dar prolific, iar scrisul a amorțit. Uneori, mă gândesc sau lamentez că e nevoie de astfel de momente.
Am scrutat orizontul cu Wednesday, serialul filmat în România care ne-a readus Familia Addams dintr-o altă perspectivă. Nu voi cădea în capcana aprecierilor subiectiv - estetice de tipul e bun sau e rău, spun doar că mi-a plăcut sentimentul urmăririi unui film care a rupt Netflixul și a fost filmat pe la noi: 341,23 milioane de ore vizionate în prima săptămână de la lansare. Cosmetizarea castelului Cantacuzino pentru a găzdui Academia Nevermore l-a pus superb în valoare, mi-a plăcut foarte mult această idee.
„Am întâlnit unii dintre oamenii mei favoriți de pe planeta asta acolo. Cred că oamenii de acolo sunt minunați și e foarte frumos și locul unde se află școala noastră (n.r. Academia Nevermore). E cool fiindcă am filmat la castele adevărate și unul din locurile în care am fost a fost Sinaia și totul părea făcut în Photoshop. Nici măcar nu îmi venea să cred și s-a potrivit foarte foarte bine cu estetica serialului, așa că a fost foarte potrivit”. Jelena Ortega (sursa).
După ce înțelegi toată schema, importanța acestui film pentru imaginea României și implicarea celor peste 200 de români în filmarea primului sezon, n-am putut să nu mă întreb: de ce nu ne-am făcut un brand de țară (parol!) di acest film sau, mai mult decât atât, de ce n-am făcut nimic să păstrăm filmările pentru sezonul al doilea tot aici? Din sursele citite până acum, s-ar părea că Tim Burton își va lua jucăriile și va pleca din cauza unor chestii tâmpite tipice nouă, românilor: e loc de profit, păi, profit să fie și să curgă! Cu alte cuvinte, i-au cam umflat omului facturile, iar asta nu se (prea) face. Dilematică treabă, dar rămâne să vedem împreună.
Final de an, final de sezon Wednesday. Totuși, nu am încheiat cu părțile întunecate ale acestor părți de lume. Am apucat firul istoriei și am aterizat pe urmele unui personaj care este prea puțin valorificat și el, simbolic vorbind: Vlad Țepeș. V-ați prins, am ajuns la Otomani, un alt serial care a făcut ravagii de audiență pe Netflix. Am vrut să încep direct cu sezonul doi, cu lupta Mehmet II - Vlad Țepeș, dar, am spus să fac un intro pentru întregirea firului epic.
Surpriza a fost colosală, de la realizare la faptele istorice prezentate, căci distribuția seriei cuprinde și istorici consacrați atât de la noi, cât și de la turci tocmai pentru a prezenta o imagine cât mai completă a faptelor. Nu e despre bun sau rău, din nou, e despre plăcut și apreciat elemente sau ceva anume. Așadar, al doilea la rând care ne mai scoate în lume ca țară și popor, deși pare că, din această perspectivă, ambele situații sunt doar acte ratate. Ar fi interesant de văzut care dintre serii ar aduce României o mai vastă expunere, reprezentativitate sau un folos de imagine mai complet. Aș paria pe al doilea sezon din Otomani, chiar dacă firul evenimentelor istorice bine prezentate îi mai răpesc lui domnitorului român din aura mistică: a fost el Dracula sau nu? (parol!).
Arcuirea gândirii: între slab și bun
Dacă tot suntem la audiențe, să nu uit de Teambuilding, un film românesc 100% care a avut încasări și a împărțit lumea: cei care-l consideră foarte prost/ slab și cei care-l apreciază pentru cele câteva simboluri corporatiste luate la caterincă. L-am văzut, de asemenea, dar nu este despre prost sau bun. Chestiunea aceasta este pur și simplu de neînțeles pentru că oamenii au rupt rețelele de socializare să-și dea cu părerea despre el. E un film care a umplut până la refuz sălile de cinema, era firesc să nu fie abordate teme pentru triada hegeliană teză - antiteză - sinteză, reducția transcendentală sau unitatea obiectivă a conștiinței de sine kantiene. Era un barometru de maturitate să înțelegem fix asta, că filmul nu este un exemplu de elitism sau că și-a propus să ilumineze niște mase care apreciază înjurăturile.
Ar fi interesant ca cei care au fost aprigi critici să analizeze limbajul intern real folosit prin companii/ corporații, poate ar avea niște surprize. Așa, din bule, se vede cer senin și mare liniștită. Repet, să nu fiu interpretat cumva, sau oricum voi fi, nu e despre cât de prost sau bun este filmul, ci despre te uiți sau nu la el, îți place ceva sau nu la el. Nu îți place, sunt o groază de alte mizerii pe lumea asta cu care ai venit în contact și nu ai fost atât de…aprig și vocal. Să începem cu calitățile oamenilor din politica noastră, de exemplu. Suntem ok? Așadar, e simplu: un film a avut niște încasări, e pus și pe Netflix mai nou, nimic nou sub soare. E un caz ca oricare altul, căci avem și filme premiate, dar nu li s-a făcut o radiografie atât de serioasă. Acum, că există niște cifre, suntem împinși de zei să ne scoatem penițele din sertare și să triem lucrurile în proaste și bune. Să ne uităm puțin și în oglindă ca societate și, apoi, poate că vom cugeta altfel asupra lucrurilor. Așadar, hai, există viață și fără/ după Teambuilding.
Crocodil de Transilvania, gavialul
După o pauză atât de meritată, unul dintre primele email-uri citite la început de an mă anunță asta: în Transilvania, au existat cândva crocodili. Pe baza unor dinți proveniți din rocile de la Turnu Roșu (fostă Porcești) cercetătorii specializați în cercetarea vertebratelor fosile au stabilit că astfel de crocodili au fost prezenți în acea zonă în Paleogen, acum ca. 34-48 milioane de ani. În acele timpuri, ape calde și puțin adânci ale Oceanului Tethys scăldau proaspăt ridicații munți care astăzi revin Făgărașului. (comunicatul de presă al UBB).
Petreceri cu sau fără artificii de Anul Nou
Pare că degeaba le spui românilor că sunt ilegale petardele, în noaptea dintre ani, s-a tras printre blocuri de zici că eram în stare de asediu. Drept, pot confirma că parcă-parcă nu a mai fost ca în anii precedenți, dar…De ce există mereu un dar la noi? În plus, multe asociații pentru protecția animalelor au recomandat ca (pe)trecerea să fie făcută fără celebrele artificii. Ei bine, am întâlnit și argumente de genul: de ce nu mă pot eu distra din cauza câtorva animale? Nu spun să nu, spun doar atât: Zagrebul și alte câteva orașe din Croația au decis să treacă în 2023 fără focurile de artificii. Nu peste tot a fost așa, Dubrovnikul sau Makarska nu s-au alăturat inițiativei.
Croația, din nou Croația. Ei pot, noi nu putem. La mulți ani! Dacă nu mă credeți, vă ofer și dovada sincerității mele
Cei mai tari bugeri sunt la restaurantul lui Eric din Mediaș
Curele de sărbători se dreg cu ture demente de munte în jurul unui vârf, cum le mai spune în popor - everestinguri, sau cu hamburgeri. Dacă nu ne-a ieșit tura la Bratislava din motive de pericol de aglomerație în perioada ce tocmai a trecut, m-am dres cu alergări în jurul vârfului Buscat cât timp fetele au mers la ski și am dat o fugă la Mediaș. Ca de fiecare dată când ajungem aici, nu ratăm localul fostului fotbalist brazilian Eric de Oliveira.
A fost atât de bine ales momentul că am fost serviți acum chiar de către Eric. Pam-pam. Bine, e deja obișnuință să-ți salute fiecare client care-i trece pragul. Cireașa pentru tort și mobilul ființării nostre acolo erau exact bugerii. Prieteni, buergerii de la Eric bat cam orice buger mâncat de mine prin Cluj. Nu mai spun nimic despre cartofii batata cremoso. Dacă aveți drum prin Mediaș, nu ratați acest local, merită din plin.
Nu uita, până în 2050
Ar putea fi mai mult plastic în ocean decât pește!
99% dintre păsările mărilor și oceanelor ar putea ingera plastic!
Milioane de animale marine mor în fiecare an din cauza gunoaielor
Fiecare chiștoc de țigară poluează sute de litri de apă și durează ani să se degradeze
10 milioane de gunoaie sunt aruncate anual în apele mărilor = adică, un camion pe minut, 400 kg pe secundă
80% din gunoaiele marine provin din surse terestre.
Ce putem face? #ourocean #ourseas (Sursa: Aquarium Pola)