#frânturi 27. O demență numită Italia, experiență cu sistemul de sănătate, managerii ca voievozi, o aplicație ca act ratat și vampiri
#decitit și #devăzut ce prețuri, ce prețuri și ce sistem de sănătate, managerul ca voievod sau domnitor, un peisaj în două versiuni, o aplicație ratată
Pauză, o binemeritată…stop, că nu e nimic de genul. Pur și simplu, m-am avântat într-un demers suicidal de a aranja concediul pe anul acesta. Cum mai toată lumea a votat Italia, motanul meu ar fi fost avut alte apucături, iar Croația nu mai încăpea în discuție, am început demența, prieteni. Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la sumele listate și cotate de italieni pentru haznalele, pardon locuințele lor, mă apucă plânsul, după ce mă plesnise râsul. Desigur, vorbim aici de oameni normali, cu venituri normale, fără ieșiri în decor sau accese de voievozi. Stați prin zonă, că vă zic mai jos ceva și despre domnitorii încă existenți pe la noi.
Revenind la Italia. Prieteni, e demență. Am văzut că slovenii și croații și-au cam păstrat prețurile la cazări, croații dau niște semne că s-ar duce pe alte turnante. La ei, e cumva firesc, au trecut pe zona euro, au intrat în altă ligă, galaxie solară și alte cele. Italienii, în schimb, au trecut cu non-șalanță peste arbitrarietatea procentelor și au listat totul ca și cum ar fi venit după o noaptă de beție cruntă. Caz concret: a, nu mai sunt prețurile pentru noul sezon. Noul preț este de 240 euro/ noapte (de la 150)! Paf și puf! Cum dracu, nene? Nu mai spun nimic de faptul că mai toate prețurile listate pe anumite platforme nu erau…actualizate. Așadar, după o aproape două săptămâni de cutezări, ascensiuni și decăderi, am ajuns la situația de a evita toate, absolut toate, platformele destinate rezervărilor și a găsi proprietari cu care să negociez direct. Am ieșit bine, nu fenomenal, dar bine în contextul curent. Singurul pitic de pe creier este faptul că e august, teribilul august în stil italian. Asta e, o vom juca și pe asta, în încercarea de a vâna peisaje ieșite din comun de frumoase. Vor fi, una dintre cazări este fix într-o cetate dintr-un orășel italian. Așadar, vor veni povești și povești.
Totuși, la fel ca la noi, și la ei se pare că prețurile au sărit în aer. Mă gândesc doar la faptul că și la ei, ca la noi, salariile au cam rămas la fel. Așadar, de aici vine demența, că nu s-ar mira nimeni dacă salariile ar crește exponențial cu creșterile din piață. Alt parol!
Același loc, două perpective
Mi-am spus să văd aduc aceste două cadre
Pe Cetățuie, în tura obișnuită de #run2work. Nu știu cum era cerul, dar era cumva. Era plăcut, deși sinistru pe alocuri, suntem în ianuarie, totuși, iar termometrele arată ce arată. Nu e bine deloc.
Același loc, altă zi, câteva grade mai jos. Bine, și eu eram poziționat tot mai jos. Un Cluj mohorât de frumos sau frumos de mohorât, un oraș care încă își așteaptă primele crâmpeie de omăt, dacă vor fi, dacă le vom apuca iarna asta sau ce anotimp o mai fi și ăsta. Desigur, știrile meteo din presă sunt făcute pentru idioți: vremea se înrăutățește, rafale de vând, viscol, urgii!! Reporterii, majoritatea dintre ei, nu știu că, în ianuarie, în mod normal, temperaturile firești ar fi chiar și -10 grade. Nino-nino!
La ce bun să cotizezi pentru sistemul de sănătate
Când ai o problemă medicală, conștientizezi cel mai bine inutilitatea cotizațiilor tale la sistemul de sănătate. Știu, dacă vine salvarea după tine sau mine, nu vei plăti sau voi plăti nimic. Totuși, dacă ai niște dureri care simulează durerile de rinichi și vrei să începi de undeva, ei bine, ai toate șansele să nu poți ajunge la mult prea ocupatul medic de familie pentru o consultanție și/ sau trimitere.
Așadar, fie înduri și aștepți până se eliberează, că nu te poți duce la urgențe ditamai bărbatul alergător cu niște dureri de șale, fie…te programezi la privat. După vreo trei nopți din astea la rând cu calmante, am ajuns la privat. Așadar, lăudate servicii pentru nemuriri de suflete, dar rinichiul ți-l faci tot pe bani. Apropo, nu a fost nimic la rinichi, cică aș fi sănătos precum un iubitor într–ale alergării, ci un nerv prins printre coaste sau într-o poziție nefirească. Nu știu de la ce, poate oi fi sărit după pisică. Ar fi fost ok ceva fizioterapie și alte calmante. Am desfăcut o bere și mi-am făcut niște serii de exerciții. A doua zi, a reluat alergările, iar, seara, eram pe revenire, iar motanul mă aștepta din nou la scheme. Hai cu sistemul!
Managerii români precum voiezii sau domnitorii
Mi-a venit așa un gând după o tură de alergare spre birou: pfuai, ce coincidență hilară, dar, prea seamănă o bună parte dintre managerii autohtoni cu niște voievozi sau domnitori de altă dată. Adică, haideți să ne gândim mai bine, cum erau unii și cum sunt alții:
domnesc peste o țară - dețin un departament sau companie
fac ce vor - aplică cu sârg conceptul metafizic mie îmi place, deci, se face
tăiau capete - caută capete de acuzare sau vinovați
decid toate și totul - nu țin cont de recomandări, fie și dacă s-ar îndrepta spre faliment
nu aveai drept la replică - dacă zici ceva care pare hilar, ăla ești!
porneau bătălii din te miri ce motive - îi sapă pe alți manageri din alte departamente
toate meritele sunt ale lor - am făcut, am realizat
sacrificau oșteni pentru a câștiga bătălii - dau afară oameni pentru a le ieși cifrele
Erau educați, școliți - …
completați și voi, sigur găsiți ceva mai inspirat ca mine
Vedeți, prea multe influențe de la seria Otomani, prea de tot. Bine, și de la recentele lecții de istorie ale fetiței mele, că mi-am mai împrospătat memoria cu unele date peste care s-a așternut praful.
Sense4fit, o aplicație non-sens din zona NFT-urilor
Ne gândim cu toții la un moment dat, unul sau mai multe, că am putea face bani stând. Bine, eu m-am gândit să fac asta alergând, dar e cam tot din aceeași schemă. Cum mai toate lucrurile faine par prea fantasmagorice pentru a fi și reale, no, așa-i și cu chestia asta: nu există. Tras app-ul pe telefon, conectat portofelul amărât cu EGLD la ea, conectat GoogleFit-ul la ea - că Suunto încă nu are conectivitate pe direct, profitat de NFT-ul primit de la un coleg foarte bine intenționat și dă-i bătaie, blană și bice.
Mi-am și văzut materializat conceptualizarea reconstituirii transcendentale a veniturilor mele non-factuale, posibile, când am primit din neantul virtual al mașinațiunii 5 lei, dar, totul s-a dracului la primele statusuri enigmatice: in review. De ce? Mirarea aceasta filosofică mi-a fost retezată, nu a mai continuat constant, ca o eternă reîntoarcere, când am văzut statusul transformat în failed. Adică, da, acte ratate succesive, patru la rând. Cum am făcut să suprim chinul? Aveam opțiunea perseverenței în dorința de a căuta juisarea monetară printr-un posibil încă neactualizat concret sau să tai totul. Am ales, cum intuiți, să suprim chinul și să renunț la formula unei permanente stări de posibilitate. Doar alerg.
Hoka Bondi 7, la imediat 1.000 km
Am decretat Hoka cei mai faini papuci de alergare pentru asfalt. Cam orice am încercat până acum, nu mi-a creat confortul creat de Hoka modelul Bondi. La ce baiuri am cu picioarele, Bondi s-a dovedit cel mai eficent model. Problema sa, cel puțin la versiunea 6, era fix fiabilitatea. Am reușit să duc perechea precedentă până la peste 1.700 km, dar, de la 1.100, s-au rupt aproape total pe laterale. Da, știu, nu vă întrebați cum am alergat așa cu ei, se întreba și soția. Pur și simplu îmi plăceau foarte mult. Acum, cu Hoka Bondi 7, am ajuns la 940 km și mă îndrept rapid spre o mie de km fără să dea semne de oboseală. Acea întăritură de klevar și-a pus amprenat consistent asupra fiabilității modelului. Picioare să fie!
Vampiri, lună și peisaje
Dacă tot v-am zis de un anume serial, las captura personală mai jos. Apropo, ziceți și voi un film bun spre foarte bun cu vampiri. Mulțumiri.
Nu uita, până în 2050
Ar putea fi mai mult plastic în ocean decât pește!
99% dintre păsările mărilor și oceanelor ar putea ingera plastic!
Milioane de animale marine mor în fiecare an din cauza gunoaielor
Fiecare chiștoc de țigară poluează sute de litri de apă și durează ani să se degradeze
10 milioane de gunoaie sunt aruncate anual în apele mărilor = adică, un camion pe minut, 400 kg pe secundă
80% din gunoaiele marine provin din surse terestre.
Ce putem face? #ourocean #ourseas (Sursa: Aquarium Pola)