#frânturi 36. Pălmuirea școlii, la Gaudeamus Cluj și un Schimb de Carte

#decitit Despre fabricanții de gunoi academic sau fasolea frecată cu o bere bună neagră

Apr 10, 2023

Auto(in)suficiența școlii. De la punctul de inflexiune în care are mereu dreptate sau își dorește cu sârg să o facă, până la renunțarea de sine sau aruncarea totală într-un văl de mediocritate crasă, de laissez-faire - să o facă alții, nu noi, școala românească se află în fața unui moment în care își redefinește sensul existenței: ce sunt, ce pot să fac, ce pot spera? Este o chestiune existențială pentru ea, încotro o va lua de aici înainte. De ce s-a ajuns aici? Ei bine, sunt multe cauze, iar specialiștii din domeniu o pot explica mult mai bine decât o putem face noi aici. Cu toate acestea, atrag atenția asupra unei chestiuni care sare în ochi foarte tare în ultima perioadă: educația de acasă primită de copii. Așadar, să vizăm (și) factorul educațional numit părinți, căci el este cam trecut cu vederea din motive care mai de care.

Sigur că școala are nevoie de următorul trebuie:

Trebuie pornit de la recredibilizarea școlii și profesorilor, e un demers esențial pentru sănătatea socială a întregii societăți. Dacă școala și profesorii sunt decredibilizați sistematic, bineînțeles că elevii își pot permite să ignore autoritatea acestei instituții, spune profesorul Mircea Miclea, citat de edupedu.ro.

Părinții, oare, de ce trebuie ar avea nevoie? Își pot trimite copiii la școală pe principiul: ai voie să faci ORICE, ți se cuvine ORICE, ai o mie de drepturi fără nicio responsabilitate? Așadar, are voie copilul aflat în centrul universului să pălmuiască o școală aflată în derivă existențială, într-un moment de reculegere sau de regăsire de sine? Are voie școala să se prezinte cum o și face, lipsită de o anume autoritate și credibilitate, în fața copilului căruia i este permite totul? Această relație menită să sculpteze viitorii cetățeni ai unei societăți ajunge încet și sigur să se transforme într-una toxică, din care nu mai poate rezulta nimic pozitiv. Vorbim despre educația în România și despre România educată. Atât!

Nu suntem, totuși, la capăt de drum, încă mai există luminițe și speranțe. Depinde, însă, de noi, ce anume reușim să redresăm….dacă ne mai dorim asta.

Cu copiii la Gaudeamus

Ceea ce nu strică absolut deloc este un drum cu copiii la Târgul Gaudeamus. Dincolo de experiența achiziției unei cărți, se respiră un alt aer. Anul acesta, ca, de altfel și ultima dată când am trecut pe la Gaudeamus cu fetele, ne-am cam rezumat noi, adulții, să privim doar, să le lăsăm pe ele să-și aleagă câte ceva pentru ele, iar noi le luăm ce știm că aveau nevoie. În caz contrar, sfidam niște cifre și nu eram deloc ok cu contabilitatea. Ha-ha. M-a impresionat cum una dintre ele, cea mică, s-a dus la un stand și și-a ales ceva culegere de exerciții. Hmm….

Târgul Gaudeamus e un loc pe care copiii e bine să-l cunoască. Nu discut acum despre oferta de carte, despre prețuri sau alte cele, ci pur și simplu de experiența în sine.

Schimb de Cărți - modul sustenabil de revalorificare a unei cărți

Înainte de Gaudeamus, am zis să schimbăm și niște cărți pe care fetele le citiseră. Puteai face asta la Schimb de Cărți - BookSwap, desfășurat la Centrul de Cultură Urbană Casino Cluj-Napoca. Printre cei 300 de vizitatori ai evenimentului, ne-am numărat și noi. Fetele au adus niște cărți făinuțe la schimb și și-au găsit, la fel, niște cărți interesante. Mi-a părut rău, căci aveam și eu ceva opțiuni prin bibliotecă….dar, pe data viitoare. S-a lăsat totul cu distracție, s-au înscris și la ceva tombolă unde au câștigat un voucher de 20% la Editura Nemira.

Într-un final, a fost vorba din nou despre o experiență frumoasă pentru copii, învățând în același timp să prețuiești cărțile, să le dai o altă valoare și celor pe care le-ai citit și de care, poate, nu mai ai așa multă nevoie.

Eu am ochit pe mese Schopenhauer și Radu Paraschivescu. Dacă așteptam ceva mai mult, poate că prindeam și alte mâini de cărți intrate pe mese. Oricum, nu aveam ce să ofer la schimb, așa că rămâne pe data viitoare.

Despre fabricantul de gunoi academic

Gunoiul a devenit o materie primă pentru mediul academic autohton, universitățile transformându-se în veritabile gropi de depozitare și gestionare a lui. Unii îl produc, alții îl adminitrează concomitent cu producerea.

Fabricantul de gunoi este acel individ care pune umărul la mărirea cantității, indiferent de nivelul discuției: licență, master, doctorat sau ceva mai sus de atât. Ei produc la grămadă, ajustează constant cifrele, iar groapa ia proporții. Ei sunt adevărații trepăduși ai mediului academic. Nu ies cu nimic în evidență, nu pot produce ceva semnificativ, doar gunoi, iar universitatea se hrănește de pe urma lor. Sunt mulți, sunt majoritari, nu se mai poate face mare lucru în privința lor. Ar fi nevoie de o reformare radicală a învățământului universitar pentru a scăpa de ei. Dar cine s-o facă? Unii dintre ei nu-și produc nici măcar gunoiul pe care le scrie numele, ci dau comandă altor tipi să le producă marfa. Respectivii vin cu mai multe variante de gunoaie, opțiunile fabricantului oficial.

Ați luat parte sau ați sesizat nereguli în procesele de valuare la nivel academic, ați văzut cum se duc banii din anumite proiecte pe ieșiri recreative, v-a căzut în mână o lucrare de liceu apreciată la nivel de post-doctorat, ați auzit sau ați constatat că sunt cazuri de vânzări cumpărări lucrări licență/ master/ doctorat, vi s-a propus să scrieți la comandă, ați făcut chestii nefirești doar pentru a intra în grații, ați văzut ce înseamnă să ții serviete și să faci cafele, ați luat parte la vreo admitere bizară la vreo competiție, etc? Nu e nicio mirare, sunteți doar în mediul universitar autohton. Imaginația noastră poate să zburde, sunt multe situații de tipul expuse mai sus.

Recomandat la frontală

Pentru că am fost destul de leneș în acest weekend combinat cu finalul de săptămână, preocupat mai mult de alergarea lungă de duminică, vă recomand astăzi ceea ce și-a cumpărat Amelia de la Gaudeamus și citește acum:

Hai, fie, să nu spuneți că eu nu v-am recomandat nimic: fasole frecată cu slănină și cârnați prăjiți laolaltă cu ceapă, castraveți murați și un csiki neagră. Hopa, asta e cu fentă de dai pe spate când vrei să tragi în minge, dar, îți ia privirea ceva. Știe el cine o picat în tină.

#neînțelese

Nu înțeleg acest aprilie, serios…
Nu înțeleg cum nu se revoltă nimeni, nici măcar profesorii.
Nu înțeleg cum nu ne miră prețurile astea.
Nu înțeleg ce face buldozerul ăla în Făget, a nivelat accesul în pădure, exact la intrarea pe poteca turistică, pregătit fiind de ceva construcție. Cei care știți cazul de la Baza Unirea - cartier Mănăștur, știți despre ce vorbesc. O să aflu eu și revin aici, dar, semne bune nu sunt. Deocamdată, am prins doar un zvon, nu îl spun, că e doar pe surse. Verific și revin cu ceva.
Nu înțeleg de ce simt nevoia de a da din mâini când explic ceva, adică, fix așa
credit foto: Marius Dediu

Nu uita, până în 2050

Ar putea fi mai mult plastic în ocean decât pește!
99% dintre păsările mărilor și oceanelor ar putea ingera plastic!
Milioane de animale marine mor în fiecare an din cauza gunoaielor
Fiecare chiștoc de țigară poluează sute de litri de apă și durează ani să se degradeze
10 milioane de gunoaie sunt aruncate anual în apele mărilor = adică, un camion pe minut, 400 kg pe secundă
80% din gunoaiele marine provin din surse terestre.

Ce putem face? #ourocean #ourseas (Sursa: Aquarium Pola)

Filosofii cotidiene la frontală