#frânturi 44. Fuga la/ de cald, lăsăm copiii să fie copii, sub soare, muntele se urcă la picior
#decitit și #devăzut cum se aleargă la umbră, cum ar fi fain să lăsăm copiii să fie copii și cum se urcă pe vârf cu camionul
Fuga de/ la cald
Nu-mi place căldura mai deloc, iar alergarea la 30 grade e mai înspre chin decât înspre plăcere. Acum vreo trei ani, era o chestiune aproape de neconceput. E prea cald, mon cher, singura mișcare pe care o pot îngădui este privitul. Bun, dar fetele au crescut și am cam fost nevoit să includ zonele cu plajă, mult soare și, implicit, căldură în meniul călătoriilor noastre. Cum s-a împăcat treaba asta cu alergatul?
Ei bine, în general, alerg de foarte bună dimineață, un ora 5 - 6 am pentru a prinde ceva răcoare și a-mi rezerva toate locurile prin care trec. Dar, dar, se mai întâmplă să pornesc la un 6.30 și mă fure peisajul. Când se întâmplă asta, ajung pe la 20 km fără să mă gândesc prea mult că diminețile târzii prin anumite zone înseamnă și căldură. Așa că am fost nevoit să alerg înapoi cu soarele-n cap și corpul a început să se acomodeze. Desigur că nu-mi place, prefer oricând un -15 grade la pantaloni scurți, dar, se întâmplă.
Să vă spun cum am alergat vreo 4 km la ora 14.00 la 35 grade în Croația? Mda, vă povestesc. Eram în Trogir, nu m-am informat deloc despre mijoacele de transport, am luat-o la picior de dimineață. După ce soarele a început să devină deranjant, atât de tare că fetele nu au reușit să-și mănânce înghețatele care se scurgeau/ topeau pe cornet, am zis că revenim la cazare. Desigur că ne-am dus în prima stație de autobuz și tot desigur nu știam că acest mijloc de transport în zona aceea nu este cel mai ok posibil din perspectiva timpilor. Următorul autobuz venea în mai bine de o oră. La câteva sute de metri de stație, era o cursă regulată cu barca, din 30 în 30 minute, dar, cine să știe, că eu sigur nu! Până la cazare erau vreo patru kilometri. Am zis eu: cum să le las pe fete să aștepte atât? Hai, sunt tată pasionat de alergare, așa că am alergat eu frumos în urcare retur, cazarea noastră se afla pe un deal - Okrug Gornji. Mi-am dat tricoul jos, cine mă știa pe acolo?, să nu mi-l fac praf și am făcut rost în câteva minuțele de opțiunea de retur. Cum a fost? Păi, v-am spus: soare, vreo 36 grade, urcare constantă până la cazare…șiiii, a fost totul în van: am uitat cheile în rucsacul soției care rămăsese cu fetele în stația de autobuz. Epic!
În general, urmăresc umbra când alerg prin oraș la temperaturi mari. Atunci, fix în acele momente, îmi seama și mai tare de cât de prețioși sunt copacii într-un oraș. Se aude la Primăria Cluj? Nici nu vă închipuiți care este diferența, eu al numi-o arzătoare. Sunt omul umbrelor, le caut și îmi fac linia de alergare pe și după ele. Din umbră, soarele se vede altfel.
Dilemă: Nu înțeleg cum a reușit Anabel (7 ani) să facă 15.5 km, trecând peste Vârful Vlădeasa Nord și Sud, în contextul în care se plângea la început, în primele sute de metri de la intrarea pe traseu că ba e prea mult soare, ba e prea abrupt, ba una, ba alta. Cum s-a remontat, n-am nici cea mai mică idee, dar, de asta e o fetiță grozavă. La final, zburda cu un lemn găsit pe potecă. Mi l-a pus în portbagaj cu precizarea: pe ăsta îl iau acasă. Nu întrebați, încă nu știu ce idei are.
Copiii sunt minunați, trebuie doar să-i lăsăm și încurajăm să fie…copii. Sunt absolut șocat de părinții care forțează creșterea lor, împingându-i spre conduite de adolescenți. Copiii de trei, cinci, șapte, zece ani sunt copii! Îi maturizăm forțat atât prin expunerea la tâmpenii, cât și prin încurajarea unor comportamente care fac mai curând subiectul unor adolescenți. De ce-i vrem mai mari decât sunt? Desigur, despre copii, toată lumea este expertă, așa că mai bine să nu zicem multe altele. E ca la fotbal, toată lumea se pricepe ce anume e de făcut și, într-un final, copilul oricum face ce vrea, a fost încurajat și a văzut pe lângă el. Unde mai pui că nici nu e treaba părinților nu e să-și educe copiii, ci să-i primească gata educați și crescuți. Precum tatăl care își dojenea fetița ce aruncase un băț de la un balon pe traseul de contratimp de la Turul Ciclist al Sibiului: de ce ai făcut asta, X? Nu te-a învățat la grădiniță că nu e voie să…nu știu ce? Părintele e ok, nu trebuie să facă nimic, doar să-și ia în primire copilul gata crescut, la propriu și la figurat.
Gata, hai cu altele…că deschid cu asta cutia Pandorei.
Dilemă: Având totul aranjat pentru o călătorie, v-a trecut prin cap să dați iarăși o tură de căutări last minute, poate pică ceva mai fain?
Când alerg spre și de la birou, că eu sunt un alergător navetist, așa am citit că m-aș numi, văd și aud tot felul de lucruri. N-ai avea nicio șansă să faci asta din mașină sau autobuz. Azi, de exemplu, treceam pe lângă o casă ce dispune de curte în dotare. O voce de el: Păi, serios, cum aș mai putea să tot conduc o mașină ca aia. E ca a socrului, n-am cum! Evident, n-are cum.
În cazul în care nu știați, sunt unii care merg așa la munte, pe vârf.
Duduia s-a dat jos și a filmat toată isprava de a ajunge pe culmi nebănuite. Au parcat, s-au dat jos, au lăsat motorul pornit să ne afume cât timp ei și-au văzut liniștiți de admirat și făcut poze. #sepoate, prieteni.
Dilemă. În 2023, n-ar mai trebui să fie o dilemă lucrul de acasă acolo unde se poate face asta. Ei bine, se pare că este. Parol!
Scurte. Doru Șupeală a lansat provocarea: de UNTOLD, pleci din Cluj sau rămâi să înduri? Mă rog, l-a numit Efectul UNTOLD: (și tu) pleci din Cluj? Poți răspunde pe pagina lui. Vara, în general, mare lucru nu ai ce face prin Cluj, mai ales dacă ești iubitor de natură și ai copii. Așa că eu îmi propun mai mereu să găsim o cale să părăsim Clujul.
Un biciclist este lovit de un TIR pe strada Corneliu Coposu, filmarea a fost pusă pe grupul Bicicliști Cluj. Cât de trist, tot aici am rămas.
Nu uita, până în 2050
Ar putea fi mai mult plastic în ocean decât pește!
99% dintre păsările mărilor și oceanelor ar putea ingera plastic!
Milioane de animale marine mor în fiecare an din cauza gunoaielor
Fiecare chiștoc de țigară poluează sute de litri de apă și durează ani să se degradeze
10 milioane de gunoaie sunt aruncate anual în apele mărilor = adică, un camion pe minut, 400 kg pe secundă
80% din gunoaiele marine provin din surse terestre.
Ce putem face? #ourocean #ourseas (Sursa: Aquarium Pola)