#frânturi 55. Înțălegi că șî țara asta are trebile ei proaste? Iași în trei zile și o inaugurare falsă în centru
#decitit și #devăzut cum am băut și mâncat cu Eminescu și Creangă, cum am simțit Iașiul și am falsat o inaugurare în centrul Clujului.
Poetic. Boem. De la Timișoara la Iași trecând prin Cluj-Napoca, am colindat toată țara să aflu sensurile nebănuite ale aleilor din centru. Care este cel mai cel dintre toate, ăl mai fain. Verdele crud al parcurilor l-am regăsit în Iași, dar totul a fost suplimentat de aerul buchinist al pietonalei Lăpușneanu.
De fiecare dată când plec din Cluj-Napoca pentru a vizita un alt oraș din România, uneori se pune chestia asta și pentru orașele din afara țării, automat și în mod inconștient mă lovește comparația: dar, cum e comparativ cu al nostru? Eu vă spun că este un exercițiu foarte bun, merită din când în când pentru că ne mai pune în fața oglinzii, despuiați și dezgoliți complet de ifose, și poate ne pune pe gânduri. Nu ne-a pus nicio zeitate mâna pe creștet și nici n-am câștigat un cec în alb să tot marșăm pe ăi mai faini dintre tăți.
Mi-am dorit de multă vreme să vizitez Iașiul, dar distanța față de Cluj m-a pus pe gânduri: aproape șapte ore pe nici 400 km? Prieteni, cum se poate? Adică, no, se poate, că n-avem drumuri, dar fac mai puțin până în Belgrad. În fine, mi-au ieșit schemele de această dată și am luat calea Moldovei.
Primul gând m-a dus la poezie. Orașul Iași păstrează încă un aer din ăsta boem, cu anticariate și comercianți de cărți pe zona pietonală de pe Alexandru Lăpușneanu, cu expoziții temporare de artă, cu muzee la tot pasul și altele de genul. Băncile, parcurile respiră a Topîrceanu, Creangă, Delavrancea sau Eminescu, iar acest lucru atrage încă turiști: cozi la Palatul Culturii, noi am plătit online și am evitat, coadă la Grădina Botanică, cozi pe la mănăstiri sau, poate, astea nu se pun. Ha-ha.
În plus, mai sunt și calmul și politețea dintre trafic. Am bătut parte din zona centrală cum, intuiți, a pied, iar contactul cu mașinile a căpătat un alt sens ecât de la volan. La un semn de apropiere de trecerea de pietoni, mașinile chiar opreau, nu era nevoie de ceva rugă înainte, cum se întâmplă prin Cluj în ultima perioadă. Hai, fie, că m-am lovit și de la volan de asta: oamenii-s oleacă mai așezați, mai nefiguranți. O fi bine, o fi rău, o fi subiectiv sau ba, în trei zile, asta am simțit.
Limba dulce, mult aduce
Căci, așa este. Vorba moldoveană, cum a spus Anabel, sună atât de bine, încât uneori nu o înțelegi, cel ai probabil pentru că pui focus pe sunet, nu pe sens. Așa se face că abia în a treia zi de cazare am aflat care era butonul yes din lift: litera S de-a dreptul. În rest, de vreo două ori l-am întrebat pe domnul de la Bolta Rece cam ce anume cugetase, dar, asta s-ar putea să nu se pună, căci mă prinseseră Eminescu și Creangă în niște povești, văleu. Am auzit, totuși, bine ce vorbeau doi vatmani la capăt de linie, într-o pauză: Înțălegi că și țara asta are trebile ei proaste? Luminare în alergare, căci și pentru mine era capăt: ultima și singura tură de alerga de descoperire a Iașiului, pe seară și tihnă.
Ar mai fi multe de spus, dar mă mai și opresc. Mă opintesc în izolarea Iașiului atunci când vine vorba de acces la granița de vest a țării, un aspect relativ important. Când aș da o fugă în Croația, s-ar numi ultra-maraton. Altfel, și orașul acesta, alături de Timișoara, pare că respiră, comparativ cu sufocarea capitalistă a Clujului. Orașul cu sau fără suflet?
Resemnare. Îți duci existența pe unde ești, încercând să scoți la iveală cea mai bună versiune a ta, sperând că asta va aduce și la creșterea comunității din care faci parte. Ce bine ar fi de s-ar aplica asta și pe la locurile de muncă. Eh, dar, deseori, pe acolo ți se întâmplă să dai de încrânceneli de zici că ești în anul 1700 și te bați pentru o tarla de pământ. Io-bag când și cum am chef, că pot și mă lasă lumea. În rest, etici pe pâine, cam cum e acum prin lume. Morale, nu mai zic.
Inaugurare de centru
Am inaugurat o stradă din Cluj cu una dintre cele mai faine poze, ziceți și voi.
De fapt, inaugurarea era asta:
Hopa, să nu care-cumva să credeți că-i gata ceva.
Dilemă existențială
Mă fulgeră de câteva zile dilema asta: ce aș face dacă mâine ar cădea o rachetă în România, iar lumea ar intra instant într-un conflict internațional? Acum cinci ani era utopie sau scenariu apocaliptic, acum, în schimb, a devenit unul posibil, greu de înfăptuit, dar, posibil.
Se apropie 40…
Mai sunt câteva zile și se apropie un alt prag. Mă simt mai bine, împlinit, sănătos, tânăr, împlinit, sportiv și alte cele ca la 25. Orizonturi. E doar o cifră și cam atât…Îmi lipsește cititul pentru că a început să-mi lipsească timpul. Am nevoie de timp, atât.
Nu uita, până în 2050
Ar putea fi mai mult plastic în ocean decât pește!
99% dintre păsările mărilor și oceanelor ar putea ingera plastic!
Milioane de animale marine mor în fiecare an din cauza gunoaielor
Fiecare chiștoc de țigară poluează sute de litri de apă și durează ani să se degradeze
10 milioane de gunoaie sunt aruncate anual în apele mărilor = adică, un camion pe minut, 400 kg pe secundă
80% din gunoaiele marine provin din surse terestre.
Ce putem face? #ourocean #ourseas (Sursa: Aquarium Pola)
Mi-a plăcut! 😇🍁🍂