#frânturi 6. Schimbăm totul pentru a nu realiza nimic, descopăr orașe în alergare și un subiect hilar

#decitit Școala de diplome funcționează, o poți primi și da înapoi. Când ai interzis la gândire și cum descopăr orașele în alergare

Interdicția de a gândi sau să facem totul pentru a nu realiza nimic

Zbateri și joc de glezne deșănțat pentru nimic, adică să schimbăm totul pentru a rămâne la fel cum a fost. Aflu de la distanța unor grade în plus și de la adierea unei mări că premierul în funcție dorește să i se retragă titlul de doctor. Adică, nu mai are nevoie de el, s-a folosit cât și cum a trebuit, iar, acum cu toată gâlceava, e de prisos să mai fie, să-l mai aibă. Să ștergem cu buretele sau să ducem în uitare toți banii alocați locului de studii doctorale pe care l-a ocupat. Îl citesc acum pe Slavoj Žižek: Acest tip de activitate ne oferă exemplul perfect al interpasivității: a acționa nu pentru a realiza ceva, ci pentru a împiedica să se întâmple sau să se schimbe ceva cu adevărat. Toată această frenetică activitate umanitară, corectă politic etc. se potrivește perfect sloganului: “Haideți să schimbă ceva tot timpul pentru ca global lucrurile să rămână neschimbate“. (Recomandare de lectură: Žižek - The plague of Fantasies, Londra, Verso Books, 1997, sau Žižek: Repetându-l pe Lenin, Editura Tact,2013). Când vom începe să gândim corect sau pur și simplă să…gândim? Toate aceste mașinațiuni au loc pe fundalul unei adevărate interdicții a gândirii, Denkverbot, citând același autor.

Start la Transylvania 6 Days

Mult a fost, puțin a rămas, gata de start la Transylvania 6 Days, un festival poveste de ultramaraton. De mâine, 8 august, începe nebunia la Reghin. Se anunță și un Ceaun-Party de pomină, așa că e musai de pus în calendar pe anul viitor, asta dacă voi nu veți fi acolo încă de anul acesta.

Descoperind orașul în alergare

La pas, din mașină, troleu, metrou sau tur ghidat. Fiecare are felul propriu de a descoperi orașele pe care le străbate. Eu ador să descopăr orașele în faza lor tăcută, la ora 5.30-6 de bună dimineață, când îmi programez tura de alergare. Orașul încă adormit ți se prezintă și desfășoară în fața ochilor dezgolit total. Lipsit de comercial, de forfota alambicată a mulțimilor care îl transfigurează, orașul devine un loc comun transfigurat, vorba lui Arthur C. Danto. Bălăuresc aiurea pe străduțe, uneori fără vreun țel sau vreo hartă mentală, și descopăr lumi nevăzute în tumultul de peste zi. De dimineață, a venit rândul micuțului Trogir. Revenit pe coasta dalmată, într-un camping drăguț, am redescoperit bunele și relele orășelului. Un rău de notat: fuga croaților de fiscalizare - comparativ cu slovenii, la care poți plăti cu cardul și prin sate micuțe, la croați, cash-ul primează. Străduțele cochete mi-au făcut promisiuni pe dimineața următoare, creasta imaginară pe care ardeau anul trecut vegetațiile mi-a refuzat un urcuș, căci nu am găsit calea de pornire pe ea, iar conturul insulei Ciovo mi-a făcut cu ochiul: ne vom revedea la o tură de peste 20 km, doar să nu mă prindă ora 8-8.30, când deja aer devine nealergabil aici.

Străzi ce încă poartă semnele unei nopți agitate, căci turiștii nu fac rabat de la consum în exces pe aceste vremuri. Da, turiști din orice parte a lumii.

Tot despre doctorate, final cu sfârâit de roți

Era prin 2013, tocmai ce îmi luasem și eu titlul de doctor. Domeniul: filosofie, subiect de alt post. Cam ca orice doctor în ceva care avea gânduri de cercetare academică, te puneai să vânezi vreun post-doctorat. Treaba asta era un soi de rai al cercetării: bursă decentă pe o perioadă determinată, timp în care mai făceai chestii pentru a-ți spori cv-ul. Eu voiam doar să-mi continui studiile și să fac ceea ce-mi doream. Atunci am luat contact cu modul în care funcționează sistemul, există, să nu ne agităm de prisos. Sunt multe locuri, posturi sau burse care se dau, sunt adjudecate înainte de concursul în sine. Vorba aceea, citez un conducător de școală doctorală care m-a contactat ulterior pentru o discuție hilară: Noi scoatem post pentru oameni? Aceasta este fix chintesența lucrului bine făcut în stilul autentic pur românesc: îi acordăm, îi dăm, nu îi retragem, îl lăsăm să renunțe. Bine, bine, și cu titlul cum rămâne? Între timp, n-am prea mai avut timp să mă gândesc la mediul academic, e cam mare înghesuiala pe locuri, din câte vedeți.