#frânturi 60. Om mașină, omul mașină, extensia omului - mașina. Curat. Apă curată. Dileme inutile
#decitit Prea multe monitoare, device-uri și mașini. Despre o mini-serie pe blog, despre apa curată și dileme inutile
Patinaj, derajaj, ieșire în decor. Cu ființa direct în mașină, înspre mașină, mașinal, dez-umanizant. Cyborg. Extensia corpului utilizatorului în cyberspațiu este un act de protezare, menit să scoată în evidență o disfuncționalitate sau o funcționalitată malignă, deficitară, care are nevoie de ajustări. Între organic și mașinal se realizează (între)pătrunderea, conectarea, însă acest cuplaj productiv este transgresat de o turnură realizată de către deschiderea rețelei: extensia epidemică a mașinii-computer în realitatea umană care potențează (re)constituirea subiectului virtual. Această ipoteză semnifică o reconfigurare a mașinalului care pătrunde în organic.
Mașinal. Trecând dincolo de asumarea concepției generale privind aprecierea noastră ca cyborgi, prin simpla utilizare a unor ustensile care ne ajută/ ne ajustează corpul sau mintea, procedeul de constituire cyborgică nu este poziționat în comunicare, ci în conectare, în cuplaj. Începem să devenim cyborgi din momentul conectării și avem nevoie să devenim subiecți virtuali pentru a comunica. Interfațarea la computer ne situează în cyborgizare.
Desigur, în cibernetică omul este raportat la mașina informaticii în mod ontologic, psihologic, sociologic și cultural (Vezi Norbert Wiener, 1954).
Corpul este un purtător de informație – cod pe care o comunică și fără a-l defini cyborgic prin relația cu mașina: el însuși este o mașină construită din coduri genetice (ADN). Ca atare, construirea cyborgică nu are nevoie de situarea în comunicare, ci în conectare, iar aceasta presupune ulterior și alte spectre, cum ar fi: paradigma deschisului rețelei, metafora ecranului, teoria spectatorului, (de)construcția utilizatorului, (re)constituirea subiectului virtual sau problematica intersubiectivității virtuale.
Redefinirea corpului în realitatea virtuală ca interfață mașinală prin procesul de conectare la computer se distanțează de interfața realității virtuale, care (în)corporează utilizatorul. Cuplajele om-mașină sunt mai mult decât simple construcții mașinale, întrucât oferă șansa ieșirii în deschisul rețelei, acolo unde se (de)contruiește virulent utilizatorul – subiect virtual.
Dorința cuplării la computer este erotizată prin experiența relității virtuale în calitate de laborator metafizic. (În)corporarea unui cod sau cod-sursă dintr-un joc video sau program presupune acțiunea caracterului și în afara conectării, un fel de autonomizare și acțiune a unor agenți inteligenți. Anxietatea deconectării este completată prin opțiunea existenței prin absență sau printr-un dispozitiv mobil.
Codul-sursă devine acum corpul-fără-organe deleuzo-guattarian, destructurat, așteptând acțiunea de (în)corporare, în sensul caracterului dintr-un joc video care așteaptă să fie preluat de un jucător. Utilizatorul (gamer-ul) este mașina dezirantă care acționează prin conectare un flux asupra corpului-fără-organe/ codului-sursă. (Vezi Gilles Deleuze și Félix Guatttari).
Trăirea vieții virtuale devine, astfel, o întrupare a unei destrupări, o conectare a unui flux de dorințe la un corp inert. Similar, (re)constituirea subiectului virtual reprezintă acțiunea unei mașini dezirante asupra unui cod-sursă, pus la dispoziție în cyberspațiu. Starea paranoică nu se instalează prin respingere, ci prin mutația sau disfuncționalitata care afectează sistemul (spațiul virtual sau jocul video). O linie de cod eșuată sau scrisă disfuncțional poate conduce la ratarea (în)corporării la fel de bine cum o poate face un atac al unui obiect malign, al cărui efect poate fi o mutație care să conducă la blocarea sistemului sau simplu: atacul însuși poate genera o stopare. Între cyborgizare, ca interfațare fizică a utilizatorului cu mașina-computer, și avatarizare-(re)constituirea subiectului virtual, ca produs al unei interfațări cu cyberspațiul computerului, se trasează o linie indistinctă.
Subiectul vine să îşi găsească un nou loc în spaţiul virtual, având nevoie de o (re)constituire. Eul este pus în faţa unui nou tip de realitate în interiorul căreia el va „dezvolta” multiple „feţe”. Constituit deja în realitate, subiectul renunţă la sine pentru a se (re)constitui sub forma a ceea ce denumim generic „avatar”. Nimic din eul real nu mai contează, iar ceea ce era cândva numai „idealizat” devine act. Utopicul, ar spune Jean Baudrillard, se împlineşte, nemaifiind „utopic”, iar eul nu mai are o „ţintă” (Vezi Jean Baudrillard 1993) . Avatarul reprezintă faţa cu care „circulă” subiectul în realitatea virtuală. Ea poate fi adresa de Messenger, de pe Facebook, adresa de e-mail sau simplul IP al calculatorului cu care suntem în sistem.
Am vrut să spun, de fapt, prea multe monitoare, device-uri și mașini.
Dacă v-am stârnit curiozitatea, am dat drumul mini-seriei Extensia mașinii - computer în realitate: cyborgizare - avatarizare. Episodul 1 este intitulat: Pre-avatarizare și îl puteți citi integral pe blog. Aici, e doar o sumarizare.
Apa curată poate fi la robinet
Nomad în rețea, sub efectul hipnotic al imaginilor care mi se perindau prin fața ochilor, am dat peste niște date. Suntem către 8, opt, miliarde, 87% dintre oameni nu au acces la apă potabilă curată. Apa creează condiții propice dezvoltării economice, aspect direct conectat cu calitatea vieții. Până în 2040, cererea globală de apă va depăși oferta cu 40%. Sursa.
În același timp, consumăm multă apă cumpărată, îmbuteliată în tot soiul de recipiente. Desigur, acest lucru se face în detrimentul apei de la robinet. Dacă v-aș spune că apa de la robinet este apă curată, ați începe să o consumați? O faceți deja? Dacă…În Cluj-Napoca, apa de la robinet e bună, e curată sau suficient de curată încât să poată fi consumată. Suplimentar, se poate filtra printr-o investiție minimă, asta dacă vreți musai și musai. Totul este despre infrastructură, despre rețea.
În același timp, consumul de apă pentru o singură tranzacție Bitcoin e suficient pentru a umple o piscină de curte.
Minarea de criptomonede a utilizat aproximativ 1,600 gigalitri de apă în 2021, echivalentul a 16,000 de litri de apă pe tranzacție, de aproximativ 6.2 milioane de ori mai mult decât o tranzacție cu cardul de credit. Sursa Sustain-Community & the Verge.
Dileme inutile pe final de an
De ce alerg așa de puțin pe final de an?
De ce a fost mai slăbuț spectacolul de Crăciun de la Opera din Cluj-Napoca decât cel de anul trecut?
De ce este atât de mult management și atât de puțin strategie?
De ce mi-au cedat Hoka raptorii mei după 2.400 km?
De ce am nevoie de liniște, multă liniște?
De ce este atât de mult zgomot?
De ce nu-i pasă nimănui de prețurile exagerate la…tot?
De ce suntem ipocriți?
De ce nu am mai mult timp?
Nu uita, până în 2050
Ar putea fi mai mult plastic în ocean decât pește!
99% dintre păsările mărilor și oceanelor ar putea ingera plastic!
Milioane de animale marine mor în fiecare an din cauza gunoaielor
Fiecare chiștoc de țigară poluează sute de litri de apă și durează ani să se degradeze
10 milioane de gunoaie sunt aruncate anual în apele mărilor = adică, un camion pe minut, 400 kg pe secundă
80% din gunoaiele marine provin din surse terestre.
Ce putem face? #ourocean #ourseas (Sursa: Aquarium Pola)