#frânturi 62 (re)start în focuri și îngheț, ochii larg deschiși pe 2024, gâlceavă intelectuală, ce discriminare și job-uri utopii
#decitit despre intrarea în alunecosul și deja hilarul an 2024, gâlceava la nivel, despre niște utopii și discriminări pe ici-colea,
În focuri, de artificii, în urale și urări, în lumânarea care arde și-n petarde, în trecere și petrecere…Așa s-a dus 2023, bine că am mai scăpat de unul, așa am intrat în 2024. Încălziți și asudați. Odinioară, șoptisem prin ceva cotloane aievea că ne așteaptă un timp dubios și dificil. Iată că, după căldura cu care ne-a întâmpinat, a venit înghețul.
Sunt anunțate chestii, am debutat cu scumpiri, că nu ne erau de ajuns cele pe care le aveam deja, cu cozi interminabile la abonamentele pentru parcări, proteste ale transportatorilor au blocat orașul, dalele din centrul Clujului încep să zboare care încotro, orădenii ne râd iar în față că ei au pasaje, companiile se strâng în jurul focului și își vor strânge nădragii și mai cu aplomb - să nu ziceți mai apoi că nu v-am zis, demențele sunt mai mari, mâncăm și mai prost decât am făcut-o și au venit temperaturi apocaliptice de -10/-13 grade. Eu vă spun de 2024 că va fi cum va fi, că deja e.
Eu mă sui în Dealul Clujului, pardon, Cetățuii, să admir panorama și să cuget la toate cele de mai sus. În plus, e un prilej bun să văd cum se mută catedrala catolică în jurul soarelui puțin cât puțin în fiecare dimineață în care îmi ies aburii pe gură și din întreg corpul. Ejti sănătos, frate?, se aude vocea suavă a unui tânăr liceano-facultativ. Erau trei fumegători ce traversau strada hlizindu-se la pantalonii mei scurți, că doar nu puseseră ochii pe șotele mele roz. Sunt tânăr, dom’le, tânăr, adică, sănătos, da, și fug orașul în alergare spre birou, indiferent de vreme. De ce? Pentru că-mi place, d-aia!
Uite, așa!
Ce discriminare! Discriminare?
Cum se poate una ca asta, ca într-o lume a fandoselilor și întoarcerii lucrurilor cu susul în jos, fix pe asta să nu o luăm în seamă: gașca celor care merg la birou altfel decât prin mijloacele clasice. De ce să își facă griji o companie musai și musai pentru locurile de parcare ale celor care vin la birou și nu (și) pentru locurile de lăsat bicicletele, de exemplu?
De ce să existe un spațiu pentru fumători sau de relaxare și nu (și) un mic spațiu - vestiar pentru cei care aleg să vină în mers sportiv (sport rar la noi, foarte rar și hilar de neapreciat), alergare, pedalare, înot, parapantă, role, skateboard, schiuri iarnă/ roți sau mai știu eu cum anume le-ar trece prin cap. Chiar așa, că m-am turat și pornit acum.
, meșteriți să vedeți care-i treaba, că poate fi subiect de discuție. Până acum, din ce am văzut eu, se povestește aproape exclusiv despre condițiile de la birou, prea puțin de cum anume vin/ ajung angajații acolo, dacă tot ai decis să-i aduci. Le pasă companiilor de treaba asta? Încurajează ceva anume? Adică, productivitate după stat la volan peste un ceas vs productivitate după cele de mai sus enunțate. Cum sună?Gâlceava înțelepților cu lumea și cu ei înșiși
Tot despre începuturi și tot despre cum a pornit acest 2024 precum mi-a pornit mie Kadjar-ul în două bujii la -5 grade: gâlceava unor înțelepți. Îmi făcusem o pungă uriașă de popcorn și mă trântisem pe canapea, comod, la final de 2023, pentru a-i urmări pe Dan Alexe vs Andrei Pogăciaș. Se anunțau rumoare, stupoare, gâlceava adevărată și salve de tun. Atâta tot, nivelul tragerilor de urechi a ajuns în zona lui ba, pe-a mă-tii!, mai rău ca cearta unor băieței de clasa I care-și pasează ești prost, ba tu! într-un joc nesfârșit care anunță doar: ce mi-ar dori să ne jucăm.
Am rămas tot pe canapea, merg să-mi mai fac popcorn și aduc o bere, căci cercul s-a extins: au intrat în schemă și alte figuri mai mult sau mai puțin cunoscute publicului larg. Dintre cei cunoscuți, Bogdan Suceava, dar pare că Dan Alexe rămâne imperturbabil și neschimbat. Multă lume îi cere pe cei doi combatanți într-un ring, 1-1, dar, s-ar dilua mult din farmecul acestui duel indirect. Așadar, mai stau olecuță pe canapea, să se mai aprindă focul după recenzia promisă de Pogăciaș. Va fi cu sânge.
Din nou despre bani
Vânez un produs de prin decembrie. A trecut căldura, a venit înghețul. Ghiciți ce? Produsul meu s-a scumpit. E ianuarie, mă bazam că nu va mai exista măcel, că lumea va suspina după facturile de la final de an. Deocamdată, mă mulțumesc cu o carte a unui genetician despre procesul de îmbătrânire. A, da, și o pereche de șoșetele cu brăduți pe ele. Îmi pac brazii, deci, sunt ok. Așadar, de unde are lumea bani?
Job-uri în Alaska și alte utopii
M-am abonat la niște newsletter-e acum câteva zile. Nu știu exact de ce anume. Astăzi, primesc o listă cu job-uri, să nu le spun locuri de muncă, în…Alaska. Multimedia Journalist, Antropolog, Scriitor freelancer, Cultural Resources Specialist, BI Analyst. Pe o altă listă, alte sefisme: Remote Archaeology Crew Member și Remote Lecturer Pool in Department of Art (Academic Year 23|24). Hopa, adevărate utopii, dar, care te cam pun pe gânduri. Vise, nene…
Nu uita, până în 2050
Ar putea fi mai mult plastic în ocean decât pește!
99% dintre păsările mărilor și oceanelor ar putea ingera plastic!
Milioane de animale marine mor în fiecare an din cauza gunoaielor
Fiecare chiștoc de țigară poluează sute de litri de apă și durează ani să se degradeze
10 milioane de gunoaie sunt aruncate anual în apele mărilor = adică, un camion pe minut, 400 kg pe secundă
80% din gunoaiele marine provin din surse terestre.
Ce putem face? #ourocean #ourseas (Sursa: Aquarium Pola)
Servus, am notat propunerea ta, cred că e de mare bun simț. de altfel, știu companii care sunt pregătite cu dușuri și săli de relaxare pentru colegii mai sportivi (AirportLabs este un astfel de exemplu). Ar fi frumos să existe mai multe și această frumoasă sugestie să fie adoptată amplu, fiindcă am fi mai sănătoși și am avea trafic mai omenesc.