#frânturi 65. Cinci argumente pro-handbal la copii, moartea speranței și pentru cine e, de fapt, vacanța la ski
#decitit și #devăzut cum a fost la Festivalul Național de handbal „Ioan Deteșan”, cele cinci argumente pentru practicarea handbalului de către copii, curat instituțional, Navalnîi și vacanța la ski.
Festivalul Național „Ioan Deteșan” de la Turda, unde au participat în weekend 700 de copii de la 26 de cluburi de handbal, m-a pus pe gânduri în legătură cu efectele practicării acestui sport de echipă în cazul copiilor.
Am avut timp suficient, am urmărit o groază de copilași care s-au bucurat de sport și atmosferă.
👉 Mișcare. Întâi de toate, vorbim despre a face mișcare, sport. Într-un timp în care societatea noastră se îndreaptă abrupt înspre orice formă de comoditate, mișcarea a devenit un factor esențial pentru sănătate și, aș continua, educația unui copil.
👉 Disciplină. În același timp al comodității, copiii sunt încurajați să stea în fața ecranelor, cât mai mult posibil. Am fost șocat când am văzut că aproape toți copiii și-au scos telefoanele inteligente în momentul în care au simțit că sunt în pauză. Părinții nu au reacționat, a intervenit antrenorul care le-a amintit unde sunt și care este scopul vizitei lor acolo. Așadar, uneori, puțină disciplină de tipul acesta nu strică. Simultan, pe teren, copilul este pus în fața unui set de reguli pe care este nevoit să le respecte: de joc, de conduită, de echipă și altele de genul. În haosul lumii nostre, un strop de disciplină de genul cred că poate fi considerat benefic. Vă rog, nu divagați la aspecte de tipul: disciplinarea copilului, nu este cazul să coborâm nivelul discuțiilor.
👉 Motricitate, coordonarea și echilibrul. Am citit relativ recent despre importanța acestor trei elemente la Oana Moraru și am fost uimit plăcut că le-a adus în discuția despre dezvoltarea armonioasă a copiilor. Dacă un banal joc de-a prinselea are efecte fantastice în privința celor trei elemente, vă dați seama cum ar fi cazul unui sport precum handbalul? Avem condiție fizică, alergare, coordonare, mână, aruncare și alte câștiguri pentru copii.
👉 Echipă. Perioada ecranelor de care vă spuneam mai sus a mai condus la ceva: egoism combinat cu aroganță și răutăți. Așa pare a fi schema, iar un sport de echipă îi poate ajuta pe copii să fie mai îngăduitori, mai deschiși și buni cu cei de lângă ei.
👉 Autonomie. Sportul poate fi o modalitate prin care îl ajutăm pe copil să atingă anumite praguri de autonomie. Cu începe să se descurce singur în anumite situații, cu atât este mai benefic pentru evoluția sa la modul general. Copilul care a experimentat diferite situații va fi capabil să se descurce autonom și în cazul unor provocări noi. Ei bine, handbalul este un sport care îi solicită capacitatea de a acționa acum și aici, în diferite situații pe care le presupune jocul.
Sigur mai sunt puncte, dar eu la acestea m-am gândit în timp ce așteptam ca Anabel să intre pe parchetul sălii din Turda, acolo unde își joacă Potaissa Turda - handbal masculin, Liga Zimbrilor - meciurile de acasă.
De ce nu mai există competiții inter-școli la handbal?
Baschetul pare că respiră la Cluj, iar acest lucru ar putea fi ușor influențat și de faptul că U Cluj este campioana României la baschet masculin. La handbal, însă, un sport cu o relativă tradiție la noi, lucrurile par semi-amorfe. Tocmai din acest motiv, ceea ce încearcă să realizeze Carmen Amariei cu asociația ei este lăudabil. Rămâne, totuși, enigma: de ce nu fac și școlile mai mult, căci s-ar putea?
Curat instituțional
În continuare, pe la noi, sunt indivizi înrolați/ înregimentați instituțional, la nivel universitar, care nu au publicat mai nimic relevant academic pentru a face dovada ocupării postului lor. Bravo, măi, se poate. Știți care e marea culme? Ei bine, fix asta: nimănui nu-i pasă, iar marii deontologi trepăduși de pe lângă ei, alteori foarte vocali în alte cazuri, nu scriu sau spun nimic. Se poate, e pur și curat instituțional, românesc. Poate vă voi spune cândva cu subiect și predicat niște cazuri, pe surse.
Moartea oricărei fărâme de speranță: Navalnîi
Aleksei Navalnîi a murit deloc surprinzător la vreo 1900 km de Moscova. Omul chiar cred că a sperat până într-un final la un miracol de la cei pe care reușise să îi mobilizeze cândva. Că ei, la rândul lor, vor mai mobiliza și pe alții în numele a ceea ce credea cu tărie. Această tărie i-a adus moartea, nu l-a martirizat în Rusia, ci doar pe ici-colo, pe unde unii-alții își pun statusuri pe rețele cu această tragedie.
În esență, nu a murit doar un om politic, ci cred că a murit orice speranță legată de nu doar o țară anume sau conducătorii ei, ci și de poporul ei. Dacă mai sunt dintre noi care mai credeam că se poate întâmpla ceva și pozitiv, e momentul să renunțăm și să spunem că e totul risipit. Nu vorbim acum despre cum a fost el, căci nu a fost un perfect, un imaculat. Să fim serioși, avea unele viziuni cel puțin ciudate în privința unor chestiuni. Aduc în discuție strict aspectul acesta, al speranței în ceva.
Putem extrapola: atât timp cât ne merge bine, suntem ok, ne pasă prea puțin de lucrurile de lângă noi. Nu mai există între-noi-ul levinasian, există doar eu sau noi, atât.
Vacanța la ski, pentru cine?
Am citit pe undeva, nu-mi aduc aminte sursa, că sub 5% dintre copiii din România își permit să meargă la ski. Eu tind să cred că procentul e și mai mic, dar e irelevant. Oricum ar fi, dacă avem un președinte pasionat de acest sport, e musai și nevoie mare să includem ceva la pachet. Bine, bine, dar, pentru cine? Ce fac toți acei copii care, auzind cum se numește această vacanță, merg acasă și îi întreabă pe părinți: Eu unde voi merge la ski, că așa se numește vacanța aceasta, nu?
Această chestiune este de o ipocrizie înfiorătoare, dar, hei, ca mai sus, cui îi pasă? Să mai zic și de faptul că acei copii trebuie duși cumva la ski, în unele cazuri de părinți? Avangardiști, punem vacanțe metafizice și oprim otul pentru asta. De fapt, treaba asta e făcută pentru și de către cine trebuie, cu dedicație, și se normează și face. Punct. Totul, absolut totul, e după putințe sau devine astfel, dar, nu din cele, de exemplu, intelectuale sau morale, ci de altă natură. În rest, se descurcă fiecare care-cum.
Nu uita, până în 2050
Ar putea fi mai mult plastic în ocean decât pește!
99% dintre păsările mărilor și oceanelor ar putea ingera plastic!
Milioane de animale marine mor în fiecare an din cauza gunoaielor
Fiecare chiștoc de țigară poluează sute de litri de apă și durează ani să se degradeze
10 milioane de gunoaie sunt aruncate anual în apele mărilor = adică, un camion pe minut, 400 kg pe secundă
80% din gunoaiele marine provin din surse terestre.
Ce putem face? #ourocean #ourseas (Sursa: Aquarium Pola)