#frânturi 68. #făgeting, Yellowstone, abstractizare-n școală, #run2work și #ride2work, poezie la Cluj

#decitit despre ce înseamnă #făgeting, despre serialul care m-a prins - Yellowstone, despre cei peste șase ani de #run2work și lansarea volumului De-a v-ati ascunselea cu poezia

#făgeting

Pădurea din spatele blocului. Făget. Pădurea Făget este un loc magic pentru mulți clujeni care locuiesc la un pas de ea. Ați crede că lumea nu prețuiește îndeajuns astfle de avantaje, dar ați rămâne surprinși. Cum cresc temperaturile, mai ales imediat după iarnă, potecile devin pline: bicicliști, alergători, familii cu copii mai mici sau mai mari, iubitori de natură sau oameni ieșiți cu animalele de companie. E un loc viu, încântăror și mă bucură faptul că a devenit suficient de aglomerat încât să spui că i se cunoaște importanța. Să sperăm doar că vom reuși să îl menținem așa, intact și cât mai puțin atins de construcții de orice natură ar fi ele. 

Între timp, de la ultimele două ture de #făgeting

Făget, pădurea din spatele blocurilor

Yellowstone, un fleac

Dacă tot e despre natură, să fie și una statică. Riscat, facil, cu un tonus fad pe alocuri, dar cu o regie bine conturată, serialul Yellowstone m-a prins în mreje. Inconștientul mi-a jucat feste și m-am lăsat cucerit de fantasma aceasta a locuirii într-o zonă idilică. Kevin Costner își face treaba cu decență, iar unele personaje iau prim-planul, dar, nu cred că e vorba despre asta, este vorba despre cafeaua aceea băută de John pe prispa casei, când ceața abia se ridică și dezvăluie măreția unor munți tăcuți și prea puțin cunoscuți. Acest leitmotiv al păstrării intacte a lor este fermecător, căci unele drumuri merită să rămână ascunse mulțimilor, tocmai pentru a nu-și pierde aura. Așadar, trăiesc oarecum acest vis al îndepărtării de tumult, de oraș, al apropierii de natură. Măcar îl văd transpus undeva, dacă nu în realitatea mea.

Despre nivelul de abstractizare din școala noastră

Cercetătoarea Thea Ionescu, conferenţiar universitar la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei a Universității Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, deschide într-un interviu pe Republica un subiect sensibil pentru școala românească: nivelul de abstractizare la nivelul predării și modul în care decurge o oră la clasă.   

”Pot folosi orice tip de ancorare, cu cât e mai mic copilul trebuie să folosești mai multe ancore senzorio-motorii, trebuie să vină multă informație prin simțuri. Numai că noi îi grăbim foarte mult și le dăm fișe și la grădiniță, ca să fie repede, repede abstracți. Și aici o să fac o paranteză: îi vedem pe studenți cu probleme de învățare pentru că au fost grăbiți foarte mult la grădiniță și în școala primară să facă fișe, să meargă la concursuri și nu au învățat să învețe. Și atunci ce aș schimba în învățământ ar fi să revin la ordinea naturală a vârstelor: adică mult senzorio-motor la început, care nu dispare de tot. Atunci când încep fizica într-a VI-a, când încep chimia într-a VII-a, când încep biologia ca știință într-a V-a, mă duci într-un parc, culeg frunze, le rup în bucăți, le pun sub microscop. E tot ancorare senzorio-motorie. Pot și într-a X-a să fac acest lucru, dar cu vârsta scade proporția ei și încep să mă bazez pe legătura cu alte materii, pe exemple, cunoștințe, ca să învăț creierul să facă asociațiile. Mă centrez - și asta se întâmplă și la vârste mai mici - pe contextul social, pe atmosfera din clasă. Asta știm și fără cogniție ancorată. Cu cât atmosfera din clasă e una mai prielnică, copilul vine mai cu drag la școală, studiile arată de mult timp asta. O atmosferă bună nu îl ajută în mod direct să ia 10 la matematică, dar sporește șansele să învețe matematică”.

Să vă spun cu ce mi-am ajutat fetița la muzică și geografie? Nu, mai bine nu…vă las să vă imaginați, dacă nu v-ați confruntat deja cu situații halucinante. 

Peste șase ani de run2work

Unele obiceiuri ajung stiluri de viață, altele nu, rămân doar obiceiuri. Dacă m-ar întreba cineva ce anume înseamnă alergarea pentru mine, cred că aș putea începe cu asta: un stil de viață. Da, este un răspuns bun întrucât alerg cam peste tot pe unde apuc: în vacanță, în pădure, la concursuri, în city break-uri, spre birou sau orice situație care îmi pune în față ivirea ocaziei. Evident, cel mai greu este dimineața, spre locul de muncă pentru că nu depinde totul de mine, am nevoie de un necesar minim. Știu asta, dar, când mă gândesc la beneficii, încerc mereu și mereu să găsesc o cale sau o altă cale, precum apa care găsește mereu un drum să treacă dincolo. Curg și eu, chiar dacă, uneori, este foarte dificil, deși, probabil că nu ar trebuie să fie așa. Acesta esta, probabil, cel mai prietenos cu mediu mod de a străbate distanțe rezonabile spre birou. Pe jos, m-am cam convins că e spre imposibil dacă depășești o oră pe tură. În schimb, alergarea te ajută la timpi. Rămâne mai greu de pus în practică decât bicicleta, dar poate fi practicat pe tot timpul anului și aproape pe orice tip de condiții meteo, mai ales dacă ai câteva condiții minime îndeplinite. Așadar, să o mai spun, din nou, că e chiar pont pentru companii să încurajeze așa ceva? Nu știu ca așa ceva să fi fost făcut cu așa constanță cu care am reușit să o fac eu în tot acest timp și nici nu știu să fi fost promovat la fel. Voi trece acest stil de viață la capitolul mândriilor personale.

Combinația #run2work - #ride2work ar trebui să stea pe mesele firmelor cu sedii în zonele centrale ale orașelor aglomerate. No, așa, precum îi Clujul, că șade bine. Se face?

LE: Am vizionat Turul Flandrei în weekend, văzând victoria lui Tadej Pogačar. Aproape că m-a scos din metafizica lentorii. Mare zmeu poate fi slovenul.

Din oraș, centru

Când mergi spre birou, ai timp de poze.

Lansare la Cluj - Savu Popa și De-a v-ati ascunselea cu poezia

Poetul Savu Popa își va lansa cel mai recent volum de poezii - De-a v-ati ascunselea cu poezia - la Cluj-Napoca. Evenimentul va avea loc la sediul Uniunii Scriitorilor pe 12 aprilie, dar, până atunci, stați prin zonă, la mijloc de săptămână, vă transmit un interviu - poveste cu poetul.

Nu uita, până în 2050

• Ar putea fi mai mult plastic în ocean decât pește!

• 99% dintre păsările mărilor și oceanelor ar putea ingera plastic!

• Milioane de animale marine mor în fiecare an din cauza gunoaielor

• Fiecare chiștoc de țigară poluează sute de litri de apă și durează ani să se degradeze

• 10 milioane de gunoaie sunt aruncate anual în apele mărilor = adică, un camion pe minut, 400 kg pe secundă

• 80% din gunoaiele marine provin din surse terestre.

Ce putem face? #ourocean #ourseas (Sursa: Aquarium Pola)