#frânturi 76. Dăruire, dilema fotbal, o cetate și un han, dilema învățământ și o aducere aminte
#decitit și #devizitat, mai ales, Cetatea Devei, despre o dilemă actuală numită fotbal și o altă continuă numită învățământ
Au vrut, s-au dăruit și au dăruit. Rămân cuvintele, unele mai mari, altele mai mărunte, iar România vine acasă de la Campionatul European. Acum ani buni, semnam articole la secțiunea sport și, cel mai probabil, aș fi așternut niște date, cifre despre participarea tricolorilor, rezultând niște chestii. Astăzi, în schimb, mă pasionează cum reușește fotbalul să unească atâta lume, cum se iscă atâta emoție în vreme ce alte sporturi cu rezultate confirmate, reale și palpabile, trec aproape neobservate? Aceasta este dilema ediției.
David Popovici a reușit să obțină două medalii de aur la Campionatele Europene de la Belgrad. Emoție? Ăă, mai nimic, dar, mai putem încerca.
Mădălina Florea, legitimată la CSM Sighișoara, a devenit vicecampioană la Maratonul Mont-Blanc, o competiție tare care se desfășoară pe traseul din Chamonix, Franța. Emoție? Păi, poate prin zona pasionaților de alergare. Tot din zona alergării, dar un pic tristuț, România nu a avut niciun reprezentant la Campionatele Mondiale de Tineret SkyRunning desfășurate în Muntenegru. Ceva emoții negative, pentru că aceste din urmă informații dor? Mai putem încerca, sigur am mai găsi ceva cotloane nereperate sau nedătătoare de emoție și mă întreb de ce?
Așadar, cum poate fotbalul?
Dacă e așa de târziu, m-am gândit așa: există un arhetip moștenit, gândit și amintit constant - arena. Istoria ne-a arătat că masele sunt atrase de această formă de angajament sportiv în care niște sportivi se întrec fiind priviți. Jocurile Olimpice sunt un exemplu elocvent al diversității sporturilor și al aplicării acestui gând, idei, dar ele se întâmplă o dată la patru ani. Pe parcursul unui an, în schimb, mulțimilor de oameni le rămâne fotbalul ca primă sursă generatoare de emoții. În funcție de cultură, mai intră în schemă un baschet sau rugby, dar nivelul de contagiune nu este același. E doar un gând de noapte, târziu…
O fi și asta cu vrutul și doritul ceva anume special, dar, la final, rămâne diferența în chip și fel. Slovenia și-a dorit, Slovacia a vrut, Croația a murit, Georgia s-a zbătut, dar, la final, au plecat acasă. E ca atunci când, într-o firmă, lași totul în seama unor tipi care au ceva pasiune, ceva, dar, nu pot face decât…atât. Dincolo, greii, performează pentru că știu, cunosc, au istoric, își doresc și fac lucrurile corect. Da, adică, din timp, de mici, de la juniori. Le-am amestecat, dar v-ați prins.
Un popas necesar: Cetatea Deva
Dacă tot m-am dus în vremuri străvechi, să vă recomand două locuri, legate și de făcut împreună: Cetatea Deva și Hanul lu' Moș Opincă. Cetatea a fost recent restaurată și arată foarte bine. În plus, ajungi la ea cu furnicularul, un bilet dus - întors costă 20 lei, asta dacă nu vrei să te fugărească viperele pe poteca ce urcă abruptul spre ziduri.
Punctul minus este că cetății îi lipsesc punctele info, unde oamenii să ia cunoștință de ce anume s-a întâmplat acolo, care e faza cu cetate și ce ar fi inedit de reținut. Așadar, nimic. Totuși, mai ai o scăpare, căci, la final, te poți îndrepta spre Hanul lu' Moș Opincă, un loc fain de tot, cu mâncare bună, peisaj mirific și chiar camere pentru cazare.
Ps: erau vreo 10-12 motocicliști italieni, fermecați de peisaj, că-și tot făceau poze. Păreau în ceva road trip.
Din nou despre sistemul educațional profund defect
Este irelevant câte note de zece s-au luat/ dat la Evaluarea Națională, pentru că…vă las mai jos ce spune un profesor pe portalul educatieprivata.ro:
Evaluarea Națională a însemnat o sută șaizeci de mii de copii înscriși. Dintre aceștia, s-au prezentat la examen o sută cincizeci și două de mii. Opt mii s-au pierdut pe drum. Din cei o sută cincizeci și două de mii, aproape patruzeci de mii au luat sub cinci. Șaisprezece mii de copii nici nu au ajuns să se mai înscrie la Evaluarea Națională, îngroșând cel mai probabil cifrele abandonului școlar. Asta înseamnă șaizeci și cinci de mii de copii din România rămași ai nimănui. sursa.
Așadar, care este, de fapt, menirea acestui sistem, să scoată vreo câțiva performeri în materie de note, și alea obținute cu meditații, că sistemul nu e capabil nici pe aceștia să îi formeze? Din nou, note. Cu restul ce facem? De fapt, ce facem la nivel general? Tristețe…
Nu știu dacă v-am mai spus, dar, interviul meu cu Tony Sampson, autor pe care l-am citat în teza mea de doctorat și cu care am menținut o oarecare legătură pe perioada cercetărilor mele doctorale, a fost tradus acum câțiva ani în italiană de proiectul Obsolete Capitalism. Sursa.
Ce frumos sună, mai jos
Rares Iordache in dialogo con Tony D. Sampson: Folla vs opinione pubblica, Ucraina vs Russia, la crisi di Gaza, la teoria del contagio e la netica #hibridmedia Magazine, 19 Agosto 2014 - Traduzione Alessandro Cattini
Cross-check di Obsolete Capitalism
Vremuri…
👉 Nu uita, până în 2050
Ar putea fi mai mult plastic în ocean decât pește!
99% dintre păsările mărilor și oceanelor ar putea ingera plastic!
Milioane de animale marine mor în fiecare an din cauza gunoaielor
Fiecare chiștoc de țigară poluează sute de litri de apă și durează ani să se degradeze
10 milioane de gunoaie sunt aruncate anual în apele mărilor = adică, un camion pe minut, 400 kg pe secundă
80% din gunoaiele marine provin din surse terestre.
Ce putem face? #ourocean #ourseas (Sursa: Aquarium Pola)