#frânturi 79. selfie e pe raft cu Cioran, (re) think/ reduce/ use, un festival de poezie, Nadia Comăneci la Zagreb
#devăzut poze din Zagreb, unde am văzut cartea lui Stejărel Olaru despre Nadia Comăneci tradusă în croată, selfie și Cioran, un (re)
(re)Start. Dragi gânditori nocturni, e cam gata pauza, revenim la ale noastre dileme la frontală. Ne-am acordat răgazuri, dar e nevoie și de puțin aplomb, fără a lua asta ca pe un determinism.
Începem.
Alături de Cioran
Erau semne că vara se încheia anost: final de concediu, revenire la job și început de școală, deși asta din urmă nu ar trebui să sune deloc rău, dar, ei bine, România, bla-bla. Bălăuream prin Cărturești când, deodată, m-a lovit ideea: ce ar fi dacă aș căuta cartea mea pe site-ul librăriei, să văd dacă a apărut în rețea? Pff, era acolo. Așa că am dat fuga să o caut la raft și mare mi-a fost surpriza: Emil Cioran, Mircea Flonta și Iordache, nene.
Între timp, paf, altă surpriză: emagul, chiar dacă, în mod normal, de aici îți cumperi combina frigorifică sau tableta.
Am omis să îl menționez pe Camil Petrescu cu a lui scriitură despre Edmund Husserl, Introducere în filosofia fenomenologică. Hmm, cred că am urmărit cândva cartea asta. Mi-o iau data viitoare când ajung în Cărturești fizic, nu de alta, dar să mă mai văd la raft. Rămâneți pe recepție, vă voi anunța evenimentele de lansare și dezbaterile care vor urma.
re think, reduce, use.
Cu alte cuvinte, Days of Poetry and Wine, Ptuj. Doi la rând m-am străduit să ajung în cel mai vechi oraș al Sloveniei exact cu ocazia acestui eveniment și abia anul acesta mi-a reușit schema. Ei bine, așteptarea a venit cu o uriașă dezamăgire, căci Ptujul e departe de ce mi-am imaginat eu. Mi-am construit și eu ceva imagine a orașului, cocoțându-l pe un piedestal și condimentându-i sentimentul cu informații despre evenimentul acesta.
De fapt, pare că nu mai ești în Slovenia, ci în cu totul altă țară. De exemplu, castelul lor, de altfel, foarte interesant, este extrem de neîngrijit, lucru total atipic slovenilor.
La o primă plimbare, am putut observa case șterse, fără celebrele floricele la geamuri, unele chiar abandonate, străzi destul de anoste sau murdare, iar festivalul e un soi de evenimente mai mult particulare.
Am aterizat accidental în mijlocul unui eveniment privat al unor poeți germani care s-a lăsat cu recitat de versuri în fața unei clădiri semi-abandonate. Am profitat de ocazie și am vizitat parterul ei. Ulterior, am tras un ochi la o lansare a unui poet sloven la librăria centrală și ne-am încheiat seara la un festival de muzică din care nu am prea apucat mare lucru întrucât a întârziat startul, iar drumul spre hotel nu era foarte bine…iluminat. Parol! Așadar, cumva, nici Slovenia nu mai e ce a fost, nu toată sau nu în întregime, căci, la vest de capitală, spre zona turistică de munte, pff, e altceva. Vă spun cu altă ocazie.
Așa arăta străduța care ne-a condus spre muzikafe, localul care a organizat festivalul. În sticle, erau versuri în limba engleză. Drăguț.
Hotelul Pomaranca a fost o locație inedită. condiții foarte bune, mâncare bună și o cofetărie de salivam în fața vitrinei.
Nadia Comăneci la Zagreb
O altă dezamăgire a fost Zagrebul. Capitala țării mele preferate e un mixt, o combinație de centru care se vrea modern, dar e gri, și vechiul surprins în partea de sus a orașului (Gornji Grad), unde există un murmur al străzii principale Tkalčićeva , care mi-a adus aminte de Belgrad. Înțesată de terase, strada prinde viață spre seară. Între timp, grupurile de turiști ghidați traversează străduțele din jurul bisericii St. Mark's Church sau Grič Tunnel, una dintre atracțiile zonei.
Poate eram eu setat spre altceva, dar, părea ceva anost, fără suflet. Am găsit Belgradul altfel, la fel și Ljublijana. Aici, am tresărit la modalitatea în care actorii costumați salutau trecătorii - serbus - un fel de servus croat și la poza Nadiei Comăneci în orașul de jos, pe Ilica.
În același timp, taximetristul macedonean care înțelegea greu croată mi-a spus că Zagrebul e destul de pustiu vara, multă lume având proprietăți pe Coasta Dalmației și mergând acolo pentru afaceri sau concedii. În același timp, grupurile de spanioli gălăgioși sau germani din orașul de sus mi-a confirmat că orașul e inclus deja pe harta tururilor unor capitale sau în ceva circuite. Cum ar fi să fie așa ceva și la noi? Nu la Cluj-Napoca, că le-ar lua o veșnicie să ajungă în oraș, ci la Oradea, că e ușor de ajuns dinspre vest?
Așadar, e și mixt, și contrast. Pe Ilica,la o librărie, am găsit acest afiș cu cartea lui Stejărel Olaru despre Nadia Comăneci tradusă în croată.
În schimb, serviciile hotelului unde eram cazați au fost excelente. A fost al doilea an la rând când ne-am cazat aici și primele mele încercări de conversație în croată. După cină, am discutat cu chelnerul despre tipologia oamenilor care se cazează acolo, despre cum se resimte o aroganță a unor vestici, parol!, despre relațiile sârbo - croate, despre multe altele.
Mostră de terasă
Rupem normele pe negativ în topuri
Stai prin zonă, data viitoare, despre minunatul vin de Motovun și despre cum am coborât în Moria, pe urmele lui Gandalf care se luptase acolo cu Balrogul.
👉 Nu uita, până în 2050
Ar putea fi mai mult plastic în ocean decât pește!
99% dintre păsările mărilor și oceanelor ar putea ingera plastic!
Milioane de animale marine mor în fiecare an din cauza gunoaielor
Fiecare chiștoc de țigară poluează sute de litri de apă și durează ani să se degradeze
10 milioane de gunoaie sunt aruncate anual în apele mărilor = adică, un camion pe minut, 400 kg pe secundă
80% din gunoaiele marine provin din surse terestre.
Ce putem face? #ourocean #ourseas (Sursa: Aquarium Pola)