#frânturi 80. Începe școala, hai s-o aruncăm în aer, (re)semnare totală, mai scump ca-n Praga, alergare și fasole-n pită
#decitit despre începutul de școală ca bătaie de joc, cum e să fii în resemnare și o recomandare culinară: fasolea-n pită!
Vine vara, bine-mi pare! Asta se înțelege, dar, nu știu exact care-i refrenul pentru toamnă. Mai toți copilașii cu care am discutat zilele astea nu-și doresc să înceapă școală. Momentul e simțit mai mult ca o corvoadă decât ca o plăcere, iar asta are un singur vinovat. Vă aduceți și voi sentimentul acela, oarecum, al șirului fără sfârșit de determinisme pe care îl presupunea școala. Am crezut că lucrurile s-au schimbat. Ei bine, nu prea. În câteva zile, va trece și acest sentiment, nu atenuat de școală, stați liniștiți, ci de colectiv, de unii profesori/ învățători sau de unele activități. Să vă luați florile cu voi și să vă înarmați cu răbdare pentru discursul polițistului, preotului și reprezentantului autorităților locale, alea pe care le doare undeva de starea școlii, de aia au decis să le renoveze fix în septembrie.
Mai apoi, e cazul școlilor care vor intra mai imediat în ….reparații/ renovări/ regândiri existențiale. Adică, cum? Nu știu prin alte zone cum se întâmplă, dar, în minunatul Cluj-Napoca, multe școli intră în lucrări de renovări exact când începe școală. #băeștinebun? Adică, s-a frecat menta vreo două luni pline și, când să îi primim pe copii în săli frumoase, renovate, le zicem că îi ducem la mama dracului sau că le schimbăm fundamental orarul. Cum sună asta? Notă: nu vorbesc aici de o singură școală, a noastră a scăpat de lucrări din cauza unor constestații, ci de foarte multe școli din oraș, căci am discutat cu mulți părinți. Parol! Noi, așa, puțin bun simț avem?
În altă ordine de idei, facem și noi ceva sau ne resemnăm cu aplomb în situațiune?
(re)semnare, stare de facto. Mai scump ca-n Praga
Aceasta pare starea de facto, de bază sau default a multora dintre noi în cazul unor situații aparent normale, firești sau banale. Pare că suntem o societate (re)semnată, însă fără vreo asumare a acestei stări. Mergem din inerție înainte, atât timp cât putem trage cardul să ne luăm una-alta, nu mare lucru. O amică îmi povestea că un amic de-al ei mutat la Praga a locuit o lună în România într-un oraș mare, nu contează care, poate fi Cluj-Napoca, Timișoara, Brașov. Tipul a rămas șocat când a tras linie și a concluzionat că a ieșit mai scump în orașul respectiv ca în Praga în respectiva lună. Cum ne suportăm?
Om câștiga mai bine ca cei care locuiesc în Praga? Mă îndoiesc. În același timp, am văzut astăzi o remarcă pe canalul unui vlogger român de călătorii: cel mai nasol în afară e să lucrezi pentru un român, pentru că te rupe! Concret: nu ți se respectă mai nimic. O fi sau nu adevărat, dacă mergi blană într-o astfel de paradigmă, te duci clar în zona de resemnare. Asta e….atât se poate.
Ce înseamnă, de fapt, resemnarea? E, cumva, acel sentiment care te împresoară atunci când vrei, poți și constați să lucrurile se duc în cap fără să le poți influența? Posibil. Cei care ați dat peste asta în varii contexte, aruncați un exemplu, să ne lămurim.
Mai am trei săptămâni
Din recuperare și mă reapuc de alergat. Desigur, lejer, însă genunchiul mi se simte grozav, mai ales după cura de colagen pe care i-am administrat-o recent. Alergare înseamnă un mod de viață pentru mine. Din mai, când am fost obligat să fac pauză, am simțit în fiecare zi că îmi lipsește ceva. Nici bicicletă nu am avut voie să fac, așa că m-am aruncat rapid spre prăjituri, o altă pasiune (ne)vinovată. Ne (re)vedem pe cărări, abia aștept.
Recomandare culinară: fasolea-n pită!
Nu am cum să nu vă recomand asta, mai ales că am ieșit cu un coleg la o aroganță culinară și mi-a mărturisit că mânca pentru prima dată așa ceva: fasolea-n pită! Prieteni, dacă-i ce trebuie, recomandarea asta e, nici nu știu cum să îi zic, miezul problemei.
Săptămâna de lucru de patru zile!
scrie despre acest subiect în cazul Poloniei, o țară destul de curajoasă sau, cel puțin, mult mai curajoasă decât am fi crezut-o noi. Ce să zic, oamenii au înțeles fix asta: într-o lume nebună, în care există serios și real contractarea timpului personal, pare să conștientizez că performanța nu înseamnă mai mult, cum vor grecii, ci mai puțin, dar mai calitativ. Încearc-o p-asta la noi!Cum noi suntem fanii multului, cel mai probabil, în următorii 100 de ani nu ne vom gândi să optimizăm timpul de lucru al angajaților pentru a obține performanțe mai mari, ci ne vom (re)semna în mult, cât de mult. Uneori, e mai ok, mult mai ok, mult, enorm și prost, dar, mult, doar să nu fie mai puțin.
👉 Nu uita, până în 2050
Ar putea fi mai mult plastic în ocean decât pește!
99% dintre păsările mărilor și oceanelor ar putea ingera plastic!
Milioane de animale marine mor în fiecare an din cauza gunoaielor
Fiecare chiștoc de țigară poluează sute de litri de apă și durează ani să se degradeze
10 milioane de gunoaie sunt aruncate anual în apele mărilor = adică, un camion pe minut, 400 kg pe secundă
80% din gunoaiele marine provin din surse terestre.
Ce putem face? #ourocean #ourseas (Sursa: Aquarium Pola)