#frânturi 83. Insuficiența vieții reale, substanța, cărți, vin, teze, meserii și joburi

#decitit despre Comunitatea terestră, meserii, cărți citite cu vin, subiectul (re)constituit virtual

Meseriile te fac fericit, toate celelalte sunt joburi.

Total, război total al minții. Ce texte scriam, totuși, pe la 2012-2013, când rețelele nu erau ce sunt acum, când tehnologia era cu ceva pași în spate, iar paradigmele erau nițel altele.

O teză de doctorat, un selfie 2o, un pahar de vin golit, un caiețel cu însemnări croato-române, o identitate virtuală și multe amintiri. Texte.

Comunitatea terestră

Un promo la o nouă apariție editorială: cea de-a treia carte a filosofului Achille Mbembe la editura Idea Design & Print, traducere de Ciprian Mihali.

Pasaje - subiectul (re)constituit virtual, insuficiența vieții reale

Cyberspațiul devine un element viral în contextul ofertei sale: subiectul se (re)constituie într-un spațiul lipsit de spațiu, se poate afișa simultan prin mai multe ferestre în medii variate, conducând la un soi de cyber-sociabilitate, relaționează liber și iluzoriu și trăiește iluzia unei experiențe autentice. Realitatea virtuală joacă un rol excelent în drama reparărilor de sine, completate de insuficiența vieții reale.

Una dintre concluziile dure ar fi că avatarurile au început să devină mai relevante pentru spațiul real decât sunt subiecții reali, cei din spatele lor.

Mixarea conținută în (re)constituirea subiectivității este similară cocktailului subiectiv al lui Felix Guattari. Există o mixtură a unor atașamente arhaice cu tradițiile culturale, care pretind și aspiră la statutul modernității tehnologice și științifice, iar nici măcar psihanaliza nu reușește să confrunte aceste probleme (Vezi Guattari 1995, 4).

Sociabilitatea virtuală este o nouă tipologie a relațiilor umane și a comunicării virtuale, însă ea poate fi privită în mod riscant, drept o abandonare în izolare.

“Oamenii merg on- și offline, ei își schimbă interesele, nu își dezvăluie în mod necesar identitate, deși nici nu o falsifică pe o altă, ei migrează spre alți parteneri on-line. Dar dacă aceste conexiuni specifice nu sunt durabile, fluxul durează, și mulți participanți ai rețelei o utilizează drept una dintre manifestările lor sociale ” (Manuel Castells 2001, 129).

Astfel, dincolo de reprezentarea prin interfațare, rețeaua este ea însăși o manifestare. În aceasta funcționează, ca și în cazul celei reale, contagiunea tardeană (Gabriel Tarde): indivizii transmit conceperea însăși a feței virtuale, a subiectului virtual și maniera de construire și menținere a comunității virtuale.

Construirea rețelelor virtuale de subiecți înlătură eventualele acuzații de solipsism. Mai mult, subiectul virtual are la dispoziție nenumărate forme de afișare. Aceasta ar reprezenta una dintre trăsăturile patogenic-epidemiologice ale temei: multiplicarea subiectului în spațiul virtual conduce la o diluare sau alterare a identității reale. Practic, pot afirma că (re)constuirea subiectului virtual, a acestui cybo-avatar, devine virală în ambele sensuri: agent patogen și virus binevoitor (Vezi Jussi Parikka 2007, 215).

Este un pasaj din teză, relevant pentru ideile mele, dar, mai bine aruncați un ochi peste selfie 2.o.

---

Confuzii.

Într-un final, mă visasem la catedră, predând. Contează că am reînceput să alerg, iar genunchiul se simte bine. Aud din ce în ce mai multă lume care confirmă că (se) lucrează cu heirupul. Se împart invitații. La sacou. Șlapii albi din picioare îmi alunecă și înaintez cu greu pe ulița pietruită. Croația. Contează că atmosfera e apăsătoare. Contezi.

THE SUBSTANCE (2024) Regia: Coralie Fargeat. Premiul pentru Cel mai bun scenariu, Cannes 2024

Frumusețe injectată: O Satiră a obsesiei pentru tinerețe ... Impresiile malițioase ale profesorului Sergiu Anastasescu.

Desigur, nu mă voi duce să văd “The Substance” la cinema, pentru că, să fim serioși, cine mai are chef de așa ceva cînd pot sta comod acasă, cu un strop de whiskey și telecomanda la îndemînă? De fapt, mersul la cinema e la fel de demodat ca ideea că poți îmbătrîni cu grație. În schimb, am preferat să urmăresc … ironic filmul, downloadat de pe un tracker, de acasă, savurînd fiecare scenă absurdă și mesaj subliminal despre tinerețea veșnică, care, surpriză, se dovedește a fi soluția la toate problemele noastre existențiale.

Și uite așa am descoperit o „capodoperă”. “The Substance” – premiat anul acesta pentru cel mai bun scenariu la Cannes – este un film care se agață cu disperare de ideea că tinerețea este Sfîntul Graal, iar îmbătrînirea, o infracțiune demnă de pedeapsa capitală. Povestea începe cu Elizabeth, o fostă vedetă de cinema, adorată cîndva de mulțimi, al cărei nume strălucea pe Walk of Fame. Dar acum primește un șut metaforic din partea Hollywood-ului, acel loc unde tinerețea e moneda supremă. Descoperă, cum era de așteptat, că nu mai e dorită de nimeni. Cariera ei strălucitoare? Fără valoare. Și astfel începe căutarea unei a doua șanse. Dar nu oricare șansă, ci una care să îi redea tinerețea. De ce? Pentru că nimeni nu vrea să vadă riduri pe marele ecran ... nici în oglinzi, în selfie-urile cu smartphone-ul sau in feedul de la facebook. Riduri?! Inacceptabil!

În traducere liberă, fața ei nu mai atrage mulțimile așa cum o făcea în tinerețea ei radiantă. Tragic, nu-i așa?

Mi-a plăcut. Continuarea, aici.

👉 Nu uita, până în 2050

• Ar putea fi mai mult plastic în ocean decât pește!

• 99% dintre păsările mărilor și oceanelor ar putea ingera plastic!

• Milioane de animale marine mor în fiecare an din cauza gunoaielor

• Fiecare chiștoc de țigară poluează sute de litri de apă și durează ani să se degradeze

• 10 milioane de gunoaie sunt aruncate anual în apele mărilor = adică, un camion pe minut, 400 kg pe secundă

• 80% din gunoaiele marine provin din surse terestre.

Ce putem face? #ourocean #ourseas (Sursa: Aquarium Pola)