#frânturi 87. Fabula ție, tihni-ți-ar fuga la pădure, un deal de chin, discontinuități

#decitit despre prima competiție de la revenire, un come back chinuit, despre fabulații și oameni

Halucinantă pornire de an, dat la cheie în gol de câteva ori și pornit apoi cu bâlbâieli și sfârâit de roți. Molcom.

Vacanța de iarnă e acel moment de regăsire, de tihnă, de șezut și regândit totul de la a-z. Să mai vedem cum stau treburile prin zonele adânci ale sinelui. Oglindă. Te vezi și minunezi, prinzi aripi și curaj, se mișcă, te miști.

Fabulezi. Fabula de tine, te fabulezi, fabula ție. Servită, ți s-a servit, ademenit, iar tu ai căzut pradă aruncându-te în van. Este fabulos!

Te dezmeticești și o iei la deal. Fabula ție îți spune că e o poveste despre un urcuș anevoios, despre regăsiri și ademeniri în real, despre prospectări, schimbări și noi orizonturi. Așa să fie, un sprint al schimbării, fără temeri.

Cursa care mi-a readus aminte de durere

2025 nu a început doar sub cupola fabulației, ci și a promisiunilor de revenire la forma fizică necesară pentru a alerga mult, orice ar fi însemnat asta. Așa că am luat-o încet, cu o probă de 15 km la Făget Winter Race, cu o diferență de aproape 700 m. Oioi, pentru o așa de mică distanță. Mică, zici, după o pauză de vreo șapte luni, 15 km cu 700 duferență e pepsi răsuflat pentru tine, ha? Zise vocea lăuntrică a rațiunii. Desigur că emoția-n gât a luat-o de-a valma la vale și dusă a fost, tihni-i-ar fuga!

Așa e când fugi când emoțiile amestecate cu imaginația combinată cu amintirile, dar, când corpul spune NU, vorba psiho-terapeutului, e cazul să o iei mai pe lejer. Cu toate acestea, cursa a fost frumoasă, m-am simțit bine, mai puțin ultimii doi-trei kilometri alergați cu crampe musculare. O duc la limita decenței, iar slănina cu castraveți murați de la final a adus izbăvirea. Efectele s-au resimțit aproape instant, dar, zilele următoare, durerea din coapsa dreaptă mi-a adus aminte despre funcțiune și investiția în funcțiune. E ca în cazul funcțiilor de prin companii: una e alocarea funcției, alta investirea în funcție, că e diferență mare vizibilă prin chin. Atunci când intervine, resetezi puțin balanța vieții, că nu merge.

Concret, mon cher, diferență între prospecții și intervenții, între esență și aparență, între ce vrei să fie și ce este. Așa că, da, o iau lejer, de la capăt, cresc și nu mă las până ce revin total.

Altfel, cursa a fost extrem de bine organizată, Asociația Raw Nature a arătat și aici, ca la CugiRace, că știu nu doar să organizeze competiții, ci să creeze atmosferă cu emoții. Jos pălăria!

Hiatusuri, mirări

Mă minunez, stare perpetuă la început de 2025, de discontinuitățile fiecăruia, formelor, lucrurilor, aglomerărilor sau orașelor. Mirare că sunt, mirare că ești, erau poetice, acum mirarea se duce-m mod, cum ești: mirare de cum ești! Cum sunt unii, cum sunt, cum ești? Cum poate funcționa un individ zilnic în asemenea discontinuități, disonanțe între ce este și ce face? Vine, apoi, mirarea asupra societăților: ne mai mirăm că suntem așa? Parol! Mirarea e bună, dar până când, până unde? Mai avem nevoie și de răgazuri, răgazul de a fi, de a face ceva, altceva decât contorsionismele (în)funcțiune. Răgaz, mirarea răgazului! Ședeți blânzi și cugetați…

Într-o altă ordine de idei, astăzi, se deschide contemporar-ul, o inițativă artistică de urmărit. Regăsiți detaliile evenimentului aici. Poate voi reuși să ajung, dacă nu procrastinez mirat (în)funcțiune. Deschiderea este urmată a doua zi și de un #talk 1 focusat pe relația dintre educație și arta contemporană, good talk. Un mic brief al evenimentului:

Ce ne mai ține acum în producție, ce motor energetic, emoțional, păstrează echilibrul, ce aparat sofisticat ne întreține judecata, capacitatea de raționare când nimic nu pare să mai aibă vreun sens, pare că ne-am atins limitele — suntem la capătul puterilor sau poate am luat-o complet razna... mai este vreo cale de întoarcere?

Muzeul viu! Avem nevoie de un muzeu viu! Care trăiește și odată cu el ne trezim și trăim și noi.

Comunitatea artistică din Cluj propune, acum, într-un moment de criză desfășurată pe toate palierele, un cadru incluziv, prezent, împreună, cu o privire spre dar și dinspre comunitate, spre arta vie și artiștii contemporani, ca mod de explorare a propriilor resurse de umanitate, ca mod de normalizare, dacă acest cuvânt mai are vreun sens.” (Mihai Iepure-Górski, moderator)

Nu uita, până în 2050

• Ar putea fi mai mult plastic în ocean decât pește!

• 99% dintre păsările mărilor și oceanelor ar putea ingera plastic!

• Milioane de animale marine mor în fiecare an din cauza gunoaielor

• Fiecare chiștoc de țigară poluează sute de litri de apă și durează ani să se degradeze

• 10 milioane de gunoaie sunt aruncate anual în apele mărilor = adică, un camion pe minut, 400 kg pe secundă

• 80% din gunoaiele marine provin din surse terestre.

Ce putem face? #ourocean #ourseas (Sursa: Aquarium Pola)