#frânturi 9. Proba de 170 km de la UTMB la 74 de ani, Kilian sau Francois, o trilogie ultra prin Apuseni, cafea scumpă și un tur ciclist inexistent
#decitit Cum a reușit fenomenalul domn Stan Turcu să termine proba de 171 km de la UTMB, o alegere, despre Apunise Ultra Race și cum nu s-a promovat Turul Ciclist al Clujului
UTMB - Ultra Marathon du Mont-Blanc - e un fel de Tour de France al alergării: mai toată lumea care cochetează cu trail-runningul vrea să îl alerge măcar o dată în viață. Nu contează argumentul suprem - că vrei să îl câștigi, să îl termini în sub x ore, să îl termini, să experimentezi stări existențialo-metafizice nebănuite, să vezi limita de jos a corpului - ideea e să fii acolo. De când am început să urmăresc mai constant cursa, cel mai probabil, de când am început să alerg pe trail, țara noastră a avut o participare consistentă. Bine, nu o să vedeți prea multe despre asta prin presa autohtonă, doar nu e fotbal. Participările alergătorilor de la noi au fost încununate cu acel formidabil loc 2 obținut de Robert Hajnal la ediția din 2018.
foto: captură Facebook
Robert a fost și anul acesta și a prins un minunat loc 9. Este un rezultat de jos pălăria. Totuși, acum, vreau să vă vorbesc despre un alt alergător: Stan Turcu. Are 74 de ani și a participat la proba de alergare montană de 171k și 10091 m diferență de nivel din cadrul UTMB din acest an. Este un om foarte agreabil, cu care am avut plăcerea să mă sincroniz zvreme de câțiva km pe cărări de munte la ceva competiție. A ajuns la UTMB și și-a îndeplinit un vis, dar, nu oricum: locul 1 la categoria 70-74 ani! Hei, oare câți concurenți au fost înscriși la această categorie? Câți la această vârstă pot face așa ceva? Cum poate face acest om ceea ce face? Aceasta din urmă este o întrebare care-mi vine în minte constant după ce am văzut astăzi rezultatul.
Este fenomenal, dar, oare, cum este posibil așa ceva?
O cursă de 170 de km este ceva greu de descris din punctul de vedere al dificultății. M-am încumetat la așa ceva acum ceva ani și am abandonat pe la km 106. Am zis că nu mai fac prea curând (niciodată?) așa ceva. Așadar, mă gândesc la domnul Stan Turcu, la vârsta dânsului, și cum a reușit? Cum se poate una ca asta? Ceea ce e sigur e acest lucru: multă voință, perseverență cât încape. De aici înainte, poate vom reuși să aflăm de la domnul Stan.
Sunt șanse foarte mari ca Stan Turcu să fie decanul de vârstă care a terminat vreodată această probă din cadrul UTMB. Eliza Nițulescu de la Asociația Totul este Posibil a încercat să afle de la organizatori acest amănunt, dar, din câte știu până acum, nu a primit vreun răspuns.
Așadar, din toată inima, felicitări, domnule Turcu! Sunteți o adevărată inspirație.
Trilogia Apusenilor sau cum să-ți descoperi elementul, oricare ar fi el
Dacă tot suntem în zona curselor tari ca piatra, Apuseni Ultra Race sau Trilogia Apusenilor și-a deschis porțile pentru înscrieri. Avem trei de toată frumusețea, numai bine să satisfacă toate nevoile: cele de curse intense, dar, scurte, dar și pe cele lungi de-ți vine să te apuci să rezolvi dileme filosofice vechi de când lumea. Competiția are loc în perioada 16-18 septembrie.
Las mai jos link-urile către fiecare dintre ele:
180 K: http://apuseniultrarace.ro/inscrieri-180-k/
100 K: http://apuseniultrarace.ro/inscrieri-100k/
50 K: http://apuseniultrarace.ro/inscrieri-50k/
Dacă mă întrebați, vă răspund: da, am dileme și eu: oare, ce să fac? Oare, ce este omul?
Kilian - fenomenul, Francois - boemul
Kilian Jornet este un fenomen. Anul acesta, a câștigat UTMB setând un nou record al cursei: sub 20 h - 19:49:35. E un nou oau, , dar ne-am cam obișnuit cu treaba asta din partea lui Kilian. Anul acesta a fost fain, fain de tot: americanul Jim Welmsley a promis un ritm mai domol, față de anii precedenți, încercând să meargă solid și să-și adjudece victoria, însă a ajuns vânat constant de Kilian și de Mathieu Blanchard. A cedat ritmul celor doi, într-un final, acuzând și o accidentare, din câte am citit. A urmat un duel în doi Kilian - Blanchard, tranșat de primul pe final. Francezul a venit cam la cinci minute după el, deci tot un record de sub 20 de ore.
Anul acesta, a fost mai special: Kilian este și tată. În aceste condiții, și-a cam recalibrat tirul câștigând cam tot. A fost întâi cursa fantastică de la Hardrock, unde s-a duelat cu Francois și, apoi, e urmat UTMB. E fasntatic, e fenomenal, e inuman și supra-uman, e admirat, îmi place foarte mult de el, dar, parcă-l prefer pe François D'Haene. Nu mă întrebați de ce, e acel ceva. Poate o fi boemia lui. Păcat doar că Francois nu a venit la UTMB.
Cafeaua nebună sau e vorba de lume?
Voi ați văzut cu cât s-a scumpit cafeaua? Da, admit: sunt un băutor înrăit de cafea, dar, hei, cine nu e? În ultima perioadă, s-a cam scumpit totul. Cel mai probabil, o să ajungem să mergem prin supermarketuri doar din obișnuință sau să admirăm unele produse, devenite de decor. Unde vreau să ajung: umila mea cafea extra dark (marcă banală dintr-un market recent amendat pentru nereguli) a ajuns la 32 lei. Adică, treizeci și doi de lei. Nu cu mult timp în urmă, o cumpăram la preț de ofertă cu 14 lei, 17-19 lei preț normal. Bun, și cu salariile cum rămâne, că-mi pare că doar unii trebuie să sufere. Alții, no problemo. Așadar, cafeaua, cum rămâne cu ea?
Turul Ciclist al Clujului, competiție inexistentă la nivel de promovare
În acest weekend, a avut loc Turul Ciclist al Clujului. Acesta e genul de competiție despre care poți afla, eventual, doar după ce are loc. Cam așa nivel de promovare are. Nu știu câți participanți a avut, că spectatorii sigur au fost cei aflați în zonă, în trecere. Competiția a avut trei probe, dintre care două ar fi putut beneficia de spectatori: contratimpul individual de vineri și proba de circuit de Bdul.1 Decembrie 1918 de duminică. Nu prea pot înțelege strategia celor care se ocupă, sunt sigur că au participat cei cu adevărat pasionați, dar, de ce să nu aibă mai mulți rutieri la start? De ce să nu aibă și ceva spectatori? Poate așa, cine știe, apar și sponsori noi. Dar, mă rog, sunt destule competiții pe la noi care mai au multe de învățat la o sumedenie de capitole, așa că nu mă mir. Poate, pe anul viitor, avem parte de mai multe chestii de la acest, de altfel, promițător Tur Ciclist al Clujului.
Până în 2050
Ar putea fi mai mult plastic în ocean decât pește!
99% dintre păsările mărilor și oceanelor ar putea ingera plastic!
Milioane de animale marine mor în fiecare an din cauza gunoaielor
Fiecare chiștoc de țigară poluează sute de litri de apă și durează ani să se degradeze
10 milioane de gunoaie sunt aruncate anual în apele mărilor = adică, un camion pe minut, 400 kg pe secundă
80% din gunoaiele marine provin din surse terestre.
Ce putem face? #ourocean #ourseas (Sursa: Aquarium Pola)