#frânturi 90. Atât de aproape. O reîntoarcere în timp la Alma Vii, un loc care ar putea fi și despre demnitatea muncii
#almavii #decitit despre demnitatea muncii și valoarea muncii noastre raportat la datele Europei
Alma Vii. Colinele Transilvane. Am regăsit satul aproape la fel de molcom, aceeași liniște ruptă doar de ciripitul păsărilor și vuietul vântului printre crengi. Aproape. Un clinchet de manea și un zornăit de ATV au tăiat liniștea uliței care duce spre biserica română, cum îi spun localnicii la așezământul ortodox. La pas, am ajuns lângă micul lăcaș, unde o mână de oameni petreceau Duminica Floriilor.
Doamne-ajută, mă întâmpină o doamnă aranjată pentru slujbă. Doamne-ajută, îi răspund instintiv, amintindu-mi, încă o dată, că stropul de omenie pe care-l mai are omenirea se păstrează aproape intact la țară.
Aproape liniște.
Aproape aceleași căsuțe. Unele dintre ele, renovate, aranjate, altele, uitate în/ de timp. Sus, pe deal, Cetatea și biserica fortificată străjuiesc localitatea și dealurile dimprejur cu o fălnicie care te pune pe gânduri. Sunt renovate și introduse în circuitul de vizitare. Un bilet costă 12 lei, iar punctul gastronomic local te îmbie să rămâi. Aproape că-mi doresc asta.
Pe panoul turistic din Alma Vii, am descoperit un leitmotiv al revenirii într-un viitor apropiat: o sumedenie de trasee care merită ostoneala din plin. Unul dintre ele mi-a sărit în mod special în ochi: Alma Vii - Nemșa - Richiș - Pelișor - Alma Vii. Adică, o blucă de vreo 21-22 km, marcată. Rămâne să vedem cât de bine.
Cum ar fi?
Autocarul cu germani care a plecat de dimineață de la hotelul nostru din Mediaș să fi venit într-un circuit al Colinelor Transilvane cu puncte de oprire tematice și specifice în fiecare sătuc?
Străinii cazați în Mediaș să poată avea opțiunea de a veni la Alma Vii pe pistele de biciclete, că ei sunt obișnuiți pe la ei prin țară cu așa facilități. Cum ar fi să facă asta printre dealuri și sate de poveste, vizitând biserici vechi de secole, cetăți și sate pierdute în negura vremurilor, dar vii prin păstrătorii tradițiilor?
Ca agențiile de turism să aibă ce prezenta și să poată aduce turiști străini care să rămână uimiți de frumusețile locurilor?
Ca noi să putem reveni și să vedem de la an la an cum locurile nu se uită, ci înfloresc, pentru există acolo ceva de negăsit în inima orașelor, un ceva după care mulți ar tânji.
Să ne regăsim renăscut spiritul unor locuri și ale unor oameni fantastici?
Aproape că e perfect, dacă nu ar fi acest cum ar fi.
Vom reveni în această vară la Alma Vii pentru festivatul Cetății.
Între este și ar putea fi
Locul este, dar ar putea fi, iar discrepanța aceasta este elementul care ar putea face diferența între posibilități și resemnări. Este nevoie de mai multă atenție, de mai multă grijă pentru astfel de locuri - comori, însă, deocamdată, atenția aievea.
Aproape sătul de oraș.
Întors în tumultul orașului, constant aproape instant sentimentul saturației. În esență, după ce alergăm?
Posibilități, opțiuni
Apoi, privirea îmi cade peste datele Eurostat. Hai să ne uităm puțin la cel mai popular grafic al lunii trecute — unul care spune multe despre dinamica muncii și economia europeană:
În 2024, costul mediu orar al forței de muncă a fost estimat la 33,5 € în UE și 37,3 € în zona euro.
🔻 Țările cu cele mai mici costuri orare:
🇧🇬 Bulgaria – 10,6 €
🇷🇴 România – 12,5 €
🇭🇺 Ungaria – 14,1 €
Privind aceste cifre, ai zice că suntem toți parte din aceeași Europă — dar unii muncesc pe oră cât alții cheltuie pe cafea. Iar România, cu 12,5 euro pe oră, rămâne în clubul "eficienței ieftine", unde mâna de lucru e valoroasă doar prin faptul că nu costă mult.
Ecuația e veche: muncim mai mult, valorăm mai puțin. Dar poate că întrebarea nu e cât costăm, ci cum vrem să fim plătiți — și dacă prețul muncii noastre reflectă vreo formă de demnitate, sau doar o simplă marfă pe piața european. Deminitate, un cuvânt bun ca oricare altul.
Când începe să piară acest atribut agățat muncii tale? Când vor începe angajatorii să fie interesați cu adevărat de valoarea muncii tale?
subiecte de dezbătut.🔺 Țările cu cele mai mari costuri orare:
🇱🇺 Luxemburg – 55,2 €
🇩🇰 Danemarca – 50,1 €
🇧🇪 Belgia – 48,2 €. 📎 Sursa Eurostat
Nu uita, până în 2050
Ar putea fi mai mult plastic în ocean decât pește!
99% dintre păsările mărilor și oceanelor ar putea ingera plastic!
Milioane de animale marine mor în fiecare an din cauza gunoaielor
Fiecare chiștoc de țigară poluează sute de litri de apă și durează ani să se degradeze
10 milioane de gunoaie sunt aruncate anual în apele mărilor = adică, un camion pe minut, 400 kg pe secundă
80% din gunoaiele marine provin din surse terestre.
Ce putem face? #ourocean #ourseas (Sursa: Aquarium Pola)