#frânturi 91. Dacă ploaia s-ar opri, poate aplicația ar porni. La fel cum stă Varoufakis pe raft sau cum eșuezi într-un festival drept de pe vârf

#decitit despre o încercare, încă una, ratată pe Ardașcheia, dar frumos eșuată într-un festival la Rimetea, despre sat, despre veșnicie și veșnicia statului cărților pe raft

La pas domol, a doua oară spre vârful Ardașcheia, m-am trezit, fără să vreau, în miezul festivalului care, oficial și cu voie bună, deschidea sezonul la Rimetea. Am scurtat și scrutat vârful – sub o ploaie măruntă și o ceață deasupra pădurii –, și am poposit la punctul de belvedere, unde frumusețea culmilor ni s-a desfăcut în față în toată splendoarea.

Coborând în sat, am lăsat bocancii să mă poarte pe ulițele înguste, printre căsuțele albe, cochete, cu obloane verzi și grădini înflorite de margarete și trandafiri. Rimetea părea suspendată între lumi: între poveste și prezent, între liniștea munților și energia festivă din centru, unde, pe ritmuri de ceteră, atmosfera se învârtea boem, ca într-un vis lent. Oameni zâmbitori, tineri cu picturi realizate din lemn, bătrâni sprijiniți în bastoane sculptate și copii alergând cu gogoși în mână – toți păreau părtași la același pact tăcut de bucurie.

Frumos, epic, torențial, precum ploaia de la finalul tombolei care s-a lăsat cu premii acordate celor prezenți.

Aplicația crizelor: BT Pay

Într-un alt situs existențial – cel al perfecțiunii aspirate, dar niciodată atinse – s-a născut aplicația BT Pay. Un artefact al vremurilor noastre, cu ifose de zeitate capricioasă. Când am încercat să închei o poliță RCA prin ea, s-a răzvrătit ca un copil de grădiniță: selectarea județului și a localității au devenit arme mortale pentru logica aplicației. Un mic triumf personal: am reușit imposibilul..manual, la ghișeu. Tehnologia dormea sau luase o pauză. Alții însă, mai puțin norocoși, și-au văzut conturile dispărând în neant digital. Banii lor, prizonieri într-un server pierdut pe te miri unde.
Tehnologia e, poate, noul Prometeu, doar că, în loc să ne aducă focul, ne fură nervii sau…ochii, mai știi.

Într-un colț de rețea socială, o postare mi-a adus aminte de Yanis Varoufakis și de biblioteca mea prăfuită, unde volumele lui zac cuminte. Unul dintre ele, Adults in the Room, e încă neatins. Cartea – o cronică a tragediei birocratice europene, spusă din inima negocierilor grecești – promite să dezvăluie cum adulții din camerele de putere se comportă, de fapt, ca niște copii mari, închiși în jocuri de vanitate și frică. Sau poate pentru că știm deja: fiecare dintre noi a fost, la un moment dat, un adult în propria încăpere, incapabil să rezolve problemele simple și orbit de complicațiile auto-fabricate.

Mă întreb câți dintre ei ar rezista, ca adulți adevărați, pe o uliță noroioasă din Rimetea, în plină ploaie, fără semnal și fără aplicații salvatoare. Apropo, duelul așa-zișilor pretendenți la Casa Albă, pardon, Palatul Cotroceni s-a transformat într-un circ ieftin.

Când dilemele se traduc în italiană și devin contagiuni :

Il presente volume comprende interviste a Tony D. Sampson di Rizosfera, Jussi Parikka, Obsolete Capitalism, Rares Iordache e il saggio 'La teoria del contagio al di là del microbo' (CTheory, 2011). Traduzione dall'inglese di Alessandro Cattini, Paolo Davoli, Ettore Lancellotti, Letizia Rustichelli.

Aici numărul: https://tinyurl.com/Neuro-land

#viralitati #contagiuni #teoriacintagiunilor #digitalneuroland #neuroland #lafrontala

Nu uita, până în 2050

• Ar putea fi mai mult plastic în ocean decât pește!

• 99% dintre păsările mărilor și oceanelor ar putea ingera plastic!

• Milioane de animale marine mor în fiecare an din cauza gunoaielor

• Fiecare chiștoc de țigară poluează sute de litri de apă și durează ani să se degradeze

• 10 milioane de gunoaie sunt aruncate anual în apele mărilor = adică, un camion pe minut, 400 kg pe secundă

• 80% din gunoaiele marine provin din surse terestre.

Ce putem face? #ourocean #ourseas (Sursa: Aquarium Pola)