#frânturi 95. În aer(e) de Cluj, zugrăveli și contexte bursiere

#decitit despre câteva contexte pe fondul tăierii burselor, dileme și enigme pe subiect, pot fi și altele la fel de bine, și despre aerul de Cluj, înălțător

De prin Cluj-Napoca adunate, toate.

Zugrăveli. Concert în La (minor) steaua care se oglindește pe străduțele cu aere boematic-comercial. Aici, ceva, dincolo, altceva, iar toate acestea ne umplu inima de plăcere, căci suntem oraș occidental(izat). Atmosfera e bună, intențiile sunt și ele, aproape totul e bun, căci, de n-ar fi, nu s-ar mai povesti. Acum, (răs)plata.

Un bilet la Amadeus, film rulat la TIFF, costa 100 lei. Cel mai ieftin. Weekend de Cluj în patru = 4 x 100, plus ceva pe lângă pentru copii. Într-o altă zi, Raliul Clujului, cu stat și admirat, cugetat și mirat. Totuși, orele (pe)trecute se simt și văd la o altă notă, de plată: o porție de paste de centru se duce către 50 lei. Sunt locuri, tot de centru, în care un burger sare de 50-60 lei. Un suc, o bere? Mărunțișuri. Trageți voi concluzia și nota…nu de plată.

În același timp, într-o librărie, ne alocăm constant regula: câte o carte pentru fiecare membru. Așadar, noi suntem patru. Un calcul simplu ne duce la cel puțin 150-180 lei lăsați la o vizită. Am văzut cu tristețe povestea librăriei La două bufnițe care se va închide. Vorbim despre o librărie independentă a cărei strategie comercială a fost încăpățânarea frumoasă de a face cifra de afaceri din vânzarea de carte, nu din cea de căni cu mesaje. Cu toate acestea, revin la bugetele necesare pentru achiziția de carte, un concept și așa destul de abstract în România pentru că nu citim, nu cumpărăm carte. În acest context, din procentul celor care și-ar dori, rămân doar cei care prioritizează asta și pot. Elitism cultural sau cum?

Aer(e) de Cluj. Se îndreaptă sprintând spre orașul în care localnicii nu mai au cum să se bucure de evenimentele anunțate piaristic, pentru că totul a sărit de ceva vreme în aere. Cum era treaba aia cu comparația cu Barcelona? A, da, suntem peste, parcă.

Mai tragem speranțe cu activitățile aproape gratuite de care ne putem bucura în orașul bijuterie, cu prețuri mai mari ca mari metropole din Occident, dar, incapabil să ofere o pistă, nu rețea velocipedică, care să lege coerent un cartier de un altul.

Să nu emitem pretenția de a putea ajunge pe malurile Someșului, pe pista care le înconjoară, direct din fața blocului, dar este o provocare adevărată să pleci cu copiii după tine și să te ții de pistă. Pe trotuar, știți regula, nu?

Ajuns pe pistă, te lovește nivelul, nu de abilități velocipedice, ci unul care te duce drept în metehne autohtone. Adică, nu știm, nu vrem, nu putem. O să mai curgă ceva apă pe Someș până să reușim să prindem semnificația bună a pistelor și să le și folosim ca atare. Desigur, dacă le avem. Aici, ieșire de pe pistă drept în stradă. Apoi, ieși pe Plopilor, strada cu singura linie de tramvai a Clujului. Provocare supremă cu copiii după tine.

Tot metehne, dar, de data asta de sus, de guvernări. V-am mai spus cândva că zona asta a politicului este un soi de oglindă a societății. Stați, nu am zis eu asta primul, dar, a zis-o cineva cândva. Pare să meargă. Cum ne conducem mașinile sau companiile, cam așa ne conducem și țara. Așadar, pe și de merit. Ca bursele.

Contexte bursiere

Context 1: se taie din bursele de merit, se reduc, sistemul acordării lor este regândit pe fondul crizei și a regândirii întregului fond de burse, unul foarte generos, după cum a menționat ministrul Educației.

Context 2: avem un sistem de notare hilaro-comic în școli în sensul în care aproape toată lumea ia 9 și 10, chiar și cei care nu au nici măcar o idee despre materiile cu pricina…pe motiv că nu contează.

Context 3: am dat liber la bursele ăstea printr-un act populist, să fim noi cam cei mai șmecheri de prin Europa la treaba asta, deși stăm cam prost la capitolul testări sau rezultate internaționale.

Context 4: trebuie să tăiem din costuri, criza bate la ușă, iar actualul guvern descoperă dezmățul foștilor petrecăreți.

Context 5: ne-am trezit că fix cu bursele copiilor trebuie să începem. Apropo, copii care nu sunt de vină pentru faptul că sistemul s-a tâmpit constant și exponențial sau că părinții au devenit un leitmotiv al împinsului spre rezultate.

Context 6: se va adânci prăpastia dintre cei care pot, meditațiile ca apanaj al succesului, și cei care nu pot. Întrebare cretină la o ședință cu părinții: credeți că ar trebui să încep meditațiile cu copilul?

Context 7: cultura o ia la fugă, la vale, imediat după educație. Vezi mai sus despre achiziția de carte și închiderea librăriilor independente.

---

Nu uita, până în 2050

• Ar putea fi mai mult plastic în ocean decât pește!

• 99% dintre păsările mărilor și oceanelor ar putea ingera plastic!

• Milioane de animale marine mor în fiecare an din cauza gunoaielor

• Fiecare chiștoc de țigară poluează sute de litri de apă și durează ani să se degradeze

• 10 milioane de gunoaie sunt aruncate anual în apele mărilor = adică, un camion pe minut, 400 kg pe secundă

• 80% din gunoaiele marine provin din surse terestre.

Ce putem face? #ourocean #ourseas (Sursa: Aquarium Pola)