Scrisul azi, liber sau necenzurat, poezia ca dorință cosmică nu are nevoie de cuvinte. În dialog cu poetul Gheorghe Florescu
#decitit un dialog care a intersectat linii filosofice cu cele poetice, gânduri și amintiri deopotrivă, o discuție despre o dorință cosmică de a rezona.
De la filosofie la pedagogie, mai apoi, spre poezie, un urcuș plăcut, lin și anevoios pe alocuri. Au fost și scurte opriri în liceu pe tărâmurile psihologiei sau logicii, chiar economiei, dar, parcă nu am prins pe atunci sensibilitatea poetică, așa cum o fac astăzi recitind versurile poetului și scriitorului Gheorghe Florescu. Simbolismul meditativ al versurilor ultimului volum - Pasăre cu gușa de aur, Editura Eubeea, Timișoara, 2023 - mă împinge să (între)zăresc filonul filosofic al celui care mi-a fost diriginte în anii. Așadar, vă las în compania unei discuții care m-a pus pe gânduri și m-a purtat printre ele, aievea, în trecut și m-a readus în prezent.
∱ilosofiiLaFrontală: Domnule profesor, scrieți de mult timp, de pe vremea Amfiteatrului, însă pare că nu ați abandonat niciodată calea scrisului. Cum vedeți scrisul în zilele noastre, cum era el odinioară?
🎤 Gheorghe Florescu: Scriu din preadolescență, dar, deși citeam mult, încă din gimnaziu admiram scriitorii și eram captivat de lumea cărților, nu-mi doream să fiu scriitor. Visam să devin învățător, ceea ce s-a și întâmplat, pentru că am urmat Liceul pedagogic la Craiova. Ei, aici s-a aprins focul viu al scrisului, pentru că am condus revista liceului timp de patru ani, am publicat în diferite reviste, jurnale și culegeri literare, am participat la tabere de creație literare, coleg cu unii scriitori, azi în vogă, la cenaclul Traian Demetrescu” din Craiova, am cunoscut scriitorii vremii, în „carne și oase”, cum se spune. Și am continuat să scriu, numai când simțeam că nu pot respira fără să scriu, ceea ce fac și în prezent.
Eu am „prins” o vreme de relativ dezgheț social, când, după vântul de libertate din1968 (condamnarea de către Ceaușescu a intervenției în Cehoslovacia), a fost devoalat „obsedantul deceniu”, au fost repuși în circulație marii creatori interziși, ne-a binecuvântat un nou val de viitori mari scriitori români (Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Ana Blandiana, Adrian Păunescu, Cezar Ivănescu și mulți alții), au apărut filme nonconformiste, publicații, s-au jucat piese de teatru, muzică, în rezonanță și, uneori, în avangardă în raport cu creațiile occidentale. Părea că zboară pasărea libertății și creației și peste lumea noastră. Din nefericire înghețul, mai perfid, pentru că era amăgitor, a revenit și a durat încă vreo două decenii.
Cum e scrisul astăzi? Pare liber, necenzurat, dar, din nefericire, nici autocenzurat, încât piața literară și jurnalistică este inundată de grafomani, pseudo-jurnaliști, „trândavi doctoranzi”, ca să cităm poetul, cu inflație de doctorate, cu multă confuzie valorică, la care contribuie adesea și interese extraliterare. Nu detaliez, deși am opiniile mele, ilustrate cu multe exemple din realitatea noastră imediată.
∱ilosofiiLaFrontală: Cum credeți că tehnologia și mediul online au influențat poezia și modul în care poeții își împărtășesc operele cu publicul? Există un fel anume de afectare a ei, de atingere tehnologică?
🎤 Gheorghe Florescu: În substanța ei intimă și definitorie, poesía a rămas aceeași de la imnurile vedice, ori de la Homer și până la cea mai recentă creație autentică publicată, poate în acest moment, undeva. Comunicarea a beneficiat, ori a suferit totdeauna datorită/din cauza evoluției tehnologiei. De la frumusețea pictografică a papirusului, la blânda alunecare a „ghiersului” sub pana muiată în călimară, truda la mașina de scris, ori mirosul colii tipografice din galaxia Gutenberg, până la scrisul pe diferite device-uri, ori dictarea fonică directă, care se convertește în scris poezia fost supusă unor încercări de exprimare materială, care poate fi preluat și de IA, dar fiorul liric este cel care o definește și care nu poate fi aprins ori stins de nici o tehnologie, nici de IA, care este, în fond tot o tehnologie creată de om. Prin rețelele sociale, poeții ajung mai repede la cititori, cu un relativ fead back, dar facilitatea comunicării a dus și la inflație de pseudo-poeți, la comerț cu diplome de poeți, la o dificultate suplimentară de selecție valorică.
Ca să rezum : comunicarea a suferit și suferă mutații fundamentale, dar poesía este dincolo de formele comunicări. Eu am un vers al meu preferat: „Poezia nu are nevoie de cuvinte”. Este și dincolo de tehnologie.
∱ilosofiiLaFrontală: Ce (mai) înseamnă astăzi dorința de a fi poet?
🎤 Gheorghe Florescu: Ce a însemnat dintotdeauana : dorința de a rezona cosmic cu ființele între care trăiești. Și spun ființe în sensul cel mai larg : nu doar oameni.
∱ilosofiiLaFrontală: Ce este un poet, cine poate fi un poet, când ești poet?
🎤 Gheorghe Florescu: Tot omul aspiră să fie poet. Unii chiar scriu, versifică sau povestesc, din cele mai diverse motive : imitație, orgoliu, modă, aroganță etc. Dar nu oricine poate fi poet; numai cel care nu poate exista fără să simtă fiorul periculos al pierderii respirației dacă nu scrie. A scrie cum respiri, a-ți pierde respirația dacă nu scrii. Și, obligatoriu, să ai talentul, ca scrisul tău să fie resimțit și de cel care nu are talentul de a se exprima poetic!
∱ilosofiiLaFrontală: Poezie, filosofie, pedagogie, nu doar la nivel teoretic, ci și practic, prin predare, ca dascăl. Ce combinație, ce îmbinare. Cum ați reușit această triadă? Dan Barbilian spunea că geometria se întâlnește cu poezia unde în sfere ei înalte. Așa este și în cazul filosofiei?
🎤 Gheorghe Florescu: Așa cum am precizat mai înainte, mi-a plăcut mult școala, cu toate ale ei, bune și rele, am urmat facultatea de filosofíe și am trecut în plan secund scrisul, El, scrisul, m-a prețuit mai mult decât l-am prețuit eu, încât un ne-am despărțit niciodată. A devenit un „violon*Ingres”. M-am dedicat profesional școlii, ca profesor de liceu, apoi la Universitate, dar scrisul nu mi-a dat pace, indiferent că am scris cu creionul, pixul, ori laptopul. Pur și simplu (eu și scrisul !) nu am putut să ne lăsăm unul de celălalt .
În ceea ce privește filosofia, eu nu m-am considerat niciodată filosof, ci profesor care predă filosofia. Dar totdeauna am avut convingerea intimă că pe înălțimile spiritului se poate călători numai sprijinindu-ne pe sensibilitate și rațiune, deci, simplificând, pe poezie și matematică. Cum să ai atracția înțelepciunii dacă nu ai încercat să afli ce ar putea fi ea, cum să dobândești ”consolarea” existențială prin filosofie, dacă nu ai cuprinderea cât mai multor părți în armonía unui întreg și regăsirea lor în misterul totului existențial. Prin matemátică, urci treaptă cu treaptă, cât poți, iar prin artă poți resimți direct tensiunea ființei, dacă ai sensibilitatea ocrotită cultural de a te încumeta să scrii și să citești poezie.
∱ilosofiiLaFrontală: Dor de poezie, de filosofie, de predat sau de toate laolaltă?
🎤 Gheorghe Florescu: De ce dor?! Poezia și preocupările paideutice sunt însoțitorul meu permanent și acum. Încă! Scriu, citesc, mai am cursuri cu studenții.
∱ilosofiiLaFrontală: Cum credeți că educația poate contribui la dezvoltarea gândirii critice și la formarea unei perspective mai profunde asupra lumii?
🎤 Gheorghe Florescu: Ceea ce au observat bătrânii înțelepți ai epocii de aur (greci sau orientali) rămâne numai de repetat de către noi: „educarea privirii”, cultivarea minții, inițierea în nepătrunsul aparent constituie fundamentul existenței individuale, dar care nu poate fi clădit fără folosirea celei mai importante abilității pe care a dobândit-o omul, aceea de a prelua și transmite cunoaștere și experiența de la o generație la alta.
∱ilosofiiLaFrontală: Care (mai) este rolul literaturii în societatea contemporană? Dar al filosofiei, să umplem și această dilemă pe care nu am mai văzut-o expusă în ultima perioadă. Pare, mai curând, un soi de resemnare.
🎤 Gheorghe Florescu: Aceasta este o temă de meditație normală, care apare totdeauna când o generație trebuie să reziste unor spectaculoase evenimente tehnologice, științifice, socio-politice, presiunii lor asupra mentalului colectiv și individual. Spaimele, speranțele, neliniștile, optimismul și pesimismul individual și colectiv, duc la resimțirea fragilității condiției omului într-un cosmos tot mai cunoscut etc. Sunt materia primă a artelor, a literaturii in special. Observăm o înverșunare a creațiilor literare, dar și o căutare disperată, uneori, a certitudinilor pe care ni le-ar putea da gândul absolut, filosofia. Multi vorbesc azi de ”filosofia sportului”, filosofia prețurilor”, „filosofia gastronomiei”, „filosofia”... a orice, în speranța că vor depăși situațiile problematice tot mai multe și mai accelerate...Nu este resemnare, este căutare înverșunată a salvării din posibillele capcane ale necunoscutului revoluției tehnologice care are loc astăzi.
∱ilosofiiLaFrontală: Aveți vreun gând/ sfat pentru tinerii care doresc să își urmeze pasiunea pentru poezie și filosofie?
🎤 Gheorghe Florescu: Un gând, da! Cred că orice copil, adolescent sau tânăr, trebuie să fie ajutat și respectat în efortul de a-și cunoaște potențialul, de a-și găsi drumul propriu. Pe acest drum propriu vor apărea inevitabil și sirenele poeziei și înțelepciunea fiecărei vârste.
Dă-mi voie să și glumesc: fără filosofie (adaug eu!) și fără poezie, cum spune o replică celebră dintr-un film românesc, „...viața e pustiu”!
∱ilosofiiLaFrontală: La ce proiecte lucrează în acest moment Gheorghe Florescu?
🎤 Gheorghe Florescu: Am publicat, cu aproape un an, în urmă un volum de versuri, numit „Pasăre cu gușa de aur” și lucrez la una altul. Nu lucrez când și cât aș vrea eu, ci atât cât îmi „dictează” poezia.
∱ilosofiiLaFrontală: Câteva versuri dintr-o poezie preferată care vă aparține:
🎤 Gheorghe Florescu: Pentru că tot a venit vorba de educație și poezie, iată câteva versuri dintr-o Artă poetică :
ca un bivol îndărătnic m-am întors în mine/ era un pustiu/ o sete sticloasă de-a-nvinge/ lasă reflexele podoabe/ îmi spuneam/ lasă cuvintele deoparte/ și soarbe pustiului spaima/ fără de care nu te poți lecui /de tristețe /soarbe pustiului spaima.
Gheorghe Florescu este poet, traducător, filosof, jurnalist, profesor și critic literar. A debutat în „Amfiteatru”, editorial în 1972 - „Glas în lumină” (Craiova, 1972). și a condus publicații. Volume de poezii publicate: Nimic mai frumos” (1998), „La braț cu Okeanos” (2000), „49” (2001), „Ecouri” (2002), „Omul din piramidă” (Ed. Eminescu, 2002), „Armura lui Ahile”, antologie prefațată de Mihai Cimpoi și postfațată de C. Cubleșan (2009), „Papagalul «Du-te-vino», versuri pentru copii (2020) „Poeme La Curtea Regelui Nou” (Tipo Moldova, 2021), „Pasăre cu gușă de aur.” (Eubeea, 2023). S-a dedicat carierei pedagocice la Drobeta Turnu-Severin, unde are șansa unor dialoguri cu savantul Ștefan Odobleja, precursorul ciberneticii. Este, de asemenea, redactorul-șef al publicației culturale Caligraf.
Nu uita, până în 2050
Ar putea fi mai mult plastic în ocean decât pește!
99% dintre păsările mărilor și oceanelor ar putea ingera plastic!
Milioane de animale marine mor în fiecare an din cauza gunoaielor
Fiecare chiștoc de țigară poluează sute de litri de apă și durează ani să se degradeze
10 milioane de gunoaie sunt aruncate anual în apele mărilor = adică, un camion pe minut, 400 kg pe secundă
80% din gunoaiele marine provin din surse terestre.
Ce putem face? #ourocean #ourseas (Sursa: Aquarium Pola)