Starea de tranziție. #indialog cu psihoterapeutul Aaron Balick
#selfie, de la descoperirea la mascarea feței
Psihoze, individuale și colective. Să-l aduc la masă și pe Aaron Balick, psihoterapeut care lucrează la Clerkenwell, Londra, oferind servicii de psihoterapie, supervizare clinică și consultare în rețele sociale. L-am chemat să povestim, relaxați cu toții, așa cum am făcut-o până acum. Așadar, să revenim la patternul cultural și la însemnătatea acestei dileme pe care o ai.
Aaron: Este reprezentativ pentru temele auto-referențiale din cultură. Pe scurt, selfie este o fotografie făcută sieși care este apoi postată pe câteva tipuri de rețele sociale și distribuită cu prietenii și străinii. Este o reprezentare a unui aspect exterior al personalității, ne spune Aaron Balick.
Da, dar cum rămâne cu viralitatea în spațiul virtual? Îl putem considera un obiect contagios? Aaron, ce ne poți spune despre malignitatea sa, selfie este ca un virus, un obiect malware.
Aaron: Un selfie este, într-adevăr, un obiect, dar să îl numim malware este cam mult. Nu toate selfie-urile sunt viruși și doar câteva dintre ele devin virale. La modul general, o persoană își dorește să aibă propriul selfie admirat de către alții și aceasta este demonstrată de like-uri și re-tweet-uri. Cred că este puțin probabil ca toți cei care își fac selfie să-și propună ca selfie-ul lor să devină viral, dar sunt câțiva pentru care în mod cert acesta este un scop final.
Selfie și demascarea feței. De la Paul Ekman la Gabriel Tarde, teoriile mulțimilor combinate cu viralitatea lui Tony Sampson, putem conecta teoriile psihologice despre fețe cu dilema ascunderii și pierderii feței tale. Dar, cum, de ce?
Aaron: Majoritatea acțiunilor din interiorul rețelelor sociale, incluzând selfie-urile, sunt foarte importante din punct de vedere psihologic și toate au sens. Ce anume trebuie să reținem este faptul că rețelele sociale sunt instrumente care activează indivizii să se extindă ei inșiși într-o anumită măsură, într-un anumit mediu online. Aplicarea unei game largi de teorii psihologice și teste poate fi făcută tocmai pentru a ne ajuta să înțelegem toate acestea mai bine.
Cum și unde am putea așeza selfie-ul în schema psihicului tripartit freudian aplicat la rețelele sociale? Selfie-ul poate fi sinele fals/ secund, iar rețeaua însăși poate simboliza o întreagă regândire a paradigmei curente.
Aaron: Ca regulă generală, în modelul freudian, selfie reprezintă aspectul exterior al ego-ului; ego-ul confruntă lumea interioară cu cea exterioară și gestionează această graniță. Este, într-un anumit sens, performarea sinelui sau sinele conform social (deși, ideea de cum anume se respectă normele sociale se bazează pe personalitatea utilizatorului). Tehnic, acesta este sinele fals în tradiția lui Winncott sau persona în tradiția lui Jung - dar, falsul sine se referă la sensul a ceva conceput, ceea ce nu e. El este încă o extensie a sinelui, doar dacă acesta este destinat consumului altora, încheie răspicat Aaron către tine.
Dincolo de toate acestea, ne aflăm într-o perioadă a unor noi dileme, unele în care ne apar prin fața ochilor o sumedenie de termeni și concepte trans- sau post-. Sunt șanse mari să află că, dincolo de acestea, vom descoperi tocmai reîntoarcerea la umanism - umanitate, deși acest lucru ar părea complet derizoriu.
Aaron: Cred că suntem într-o adevărată stare de tranziție. Cred că tehnologia se dezvoltă printr-un fel de modelare socială, mergând înapoi și înainte printre inovatori și utilizatori, dezvoltându-se constant. Cred, de asemenea, că va continua să se dezvolte în moduri care vor schimba locul în care ne relaționăm și ne vedem, într-un final, devenind conectați.
Ultima replică a lui Aaron te-a lansat profund pe gânduri. Ai crezut că lucrurile se vor simplifica după ce vom discuta cu el, că vălul de dileme ți se va spulbera brusc și vei găsi răspunsuri la întrebările pe care ți le pui. Ei bine, adevărul este undeva acolo, așteaptă să se ivească într-o lume dezvrăjită. Totul necesită răbdare, un timp al meditației și al (re)întoarcerii la sine, dacă mai ai la ce să te întorci, dacă nu va fi prea târziu. Atunci, abia atunci, vei ajunge să vezi lucrurile altfel. Fața ta blurată va căpăta un sens prin reducerea sau suprimarea fețelor tale. Tu-cel-real își va reveni în fire, va căpăta din forța pierdută odinioară și va începe să vadă cu ochii săi lumea dincolo de sensuri. De fapt, va începe să vadă...pentru prima dată. Până atunci, în schimb, să ne obișnuim cu ideea că ne aflăm într-o constantă stare de tranziție, care face posibilă pendularea de la o față la alta, contagiunea lor în rețea și blurarea acelui tu-cel-real.
*Pasaj din volumul meu reeditat: #selfie, de la descoperirea la mascarea feței