Sub dominatia neputintei sau moderarea prostiei, o chestiune de alegere
sub cupola democrației. Așa se îndreaptă lucrurile în România. Tot așa se simt unii îndreptățiți să acționeze într-un fel sau altul…
sub cupola democrației. Așa se îndreaptă lucrurile în România. Tot așa se simt unii îndreptățiți să acționeze într-un fel sau altul. Problema este următoarea: doar atât se poate! E simplu.
trăim amăgirea aceasta a pendulării între o alegere rațională și una disfuncțională, că avem, de fapt, ce alege în fruntea statului. Dincolo de meciul adormit al candidaților pentru turul al doilea, am încercat să gândim că suntem în fața unei surprize: candidatul PSD-ului a acces în turul al doilea. Dacă am fi fost mai vigilenți, ne-am fi dat seama că aceasta nu este altceva decât o realitate. Eram puși în fața unui fapt: candidatul PNL avea biletul asigurat, iar electoratul PSD i-a acordat o șansă nu-contează-cui pentru un ultim dans. Așa este, acest electorat, suplimentat cu un procent sănătos din sfera celor care se gândesc la beneficiile financiare aduse de guvernarea PSD, ar fi putut împinge în finală pe oricine altcineva. Era ideea în sine de a te duce pe val cu partidul sau cu doctrina. Duse au fost toate și ne-am așezat cuminți în fața ecranului pentru a urmări show-ul ieftin organizat de fiecare candidat în parte în ultima săptămână.
dezbatere. În primul rând, faptul presupune o acțiune de analiză amănunțită, o discutare sau deliberare, de obicei, într-un cadru cu public și pe o temă de interes general. Obștesc era și interesul maselor care i-au vrut pe cei doi candidați face-a-face, dar le-a lipsit tematica. Era o chestiune de substanță, mai ales când ai în față riscul major al transformării acțiunii în sine într-un circ. Așa, s-a mers pe ideea unor monologuri aproape interioare, fiecare candidat având structurat mental un plan: eu așa voi face, indiferent de ce circumstanțe atenuante se vor ivi. Forțat să segmenteze privirea pe două ecrane, dezbaterile fiind aproape simultan redate, privitorul s-a trezit în două lumi paralele: o dezbatere sufletească moderată și o dezbatere conferențiere pasională. Numitorul comun, poate puțin observat, a fost dat de monolog. Și într-o parte, și în alta, auditorul a reprezentat element de formă, nu de fond. Interacțiunea cu el s-a produs sub auspiciile fie ale moderării, fie ale expunerii. Nuanțele au fost elementele care au fost surprinse cu precădere. Într-o parte, moderarea lui Klaus Iohannis a lăsat impresia unei construcții a unei scene în care, el, candidatul aproape perfect, deține cheia tuturor întrebărilor. Dați mai departe microfonul oricărei persoane din sală, îndemnul care a încercat să spargă impresia moderării. Ar fi funcționat, dacă regia nu ar fi presupus cunoașterea publicului sau măcar a tiparului acestuia. De cealaltă parte, Viorica Dăncilă s-a aruncat în hăul unor expuneri, adeseori fără noimă, (dar cui îi păsa și ce mai putea strica oricum și această fază), în care a jucat rolul activ-agresiv al pionului care trudește pentru aflarea adevărului și rezolvarea enigmelor lumii. Ochiul privitorului a fost inundat de un mix de pasiv-activ amestecat în cu un văl de agresivitate pe față.
mixul de idei nu a dus la o remixare a unor adevărate programe cu care un candidat ar fi trebuit să se prezinte maselor și posibilului său public. A fost vorba, mai curând, de o degringoladă galopantă de idei rupte de contextul lor real. Program, programe? Temă, teme? Poate, pe alte dăți sau cu ocazia unor altor dezbateri. Așadar, să alambicăm și mai tare lucrurile: a fost vorba despre o încercare de dominație a neputinței sau de moderare a prostiei.
necesitate. De alegere, căci s-a luptat pentru a se ajunge aici, să poți vota. Dar, vine în minte enigma: pe cine?, cu cine? Atunci, pare că ai rămâne singur cu această necesitate. O asumi sau riști să mergi din nou și din nou până ce vei corecta ceea ce reflectă oglinda.
de dezbatere? Fiecare ar trebui să facă doar ceea ce poate, nimic mai mult. Această judecată ne-ar duce la întrebarea: ce caută cei doi în finală? Ei bine, extrapolez: ce caută toți politicienii în acea clasă, să ne reprezinte? Revenind, decât un circ ieftin impregnat cu invective și atacuri la persoană, mai bine nimic. Dar, nimic, nici cele două dezbateri: dezbaterea sufletească moderată și dezbaterea conferențiere pasională.
pronostic: nu vor exista surprize de această dată, doar căderi pe gânduri.