#frânturi 70. Bansky, Salvador Dali, Andy Warhol, două beri, Praga, El Patron Pablo, totul ca nimic și nimicul ca tot
#decitit și #devăzut Praga în câteva puncte, cu dileme și observații
Nu poți face asta decât într-un stil artistic, pe străduțele cochete și înțesate de turiștii veniți pentru un strop de frâu liber sau se piardă în interiorul monumentelor, undeva, aievea.
Art should comfort the disturbed and disturb the comfortable - Bansky.
În căutări, neștiind exact ce anume, am dat peste o piațetă unde mi-a sărit în ochi: Bansky Museum. Stânga - dreapta, culoarul de acces era presărat de scaunele unor terase. Aveai voucher la berea cafenelei din interiorul muzeului, dar cine să vadă, era un soare frumos afară de nu-ți venea să te ascunzi prin cotloanele artei.
Preotul ceh Jan Hus obișnuia să se roage în această biserică, unde era adăpostită expoziția - muzeu, prin secolul al XV-lea. Acum, după secole, locul găzduiește un alt reformator: Bansky.
Spațiul galeristic te imersează din capul locului în multitudinea de mesaje ale lui Bansky, fie că avem de-a face cu locuri mai înguste și ascunse vederii pe pereții vechi biserici, fie cu zone expoziționale largi, cu câmp vizual generos, unde mesajul poate fi văzut/ citit imediat în momentul intrării în încăperea cu pricina.
Tematica refugiaților și cea a războaielor, în special al celui din Ucraina, sunt extrem de bine reprezentate. Te lasă/ introduce într-o stare meditativă profundă, care te face să uiți rapid culoarul bahic al intrării în spațiul muzeului. Te decuplezi și recuplezi rapid.
Reproduceri, (re)producții
În celălalt capăt al acestei forme geometrice cehe, sălășluiau alți titani: Salvador Dali, Andy Warhol și Alfons Maria Mucha. Nu am putut rata oportunitatea, chiar dacă majoritatea operelor expuse erau reproduceri. De altfel, acest lucru a produs rumoare în încăperea aproape pustie care contrasta cu tumultul pieței ticsite de terase sau de alergători la Maratonul de la Praga.
Proptit în fața ceasurilor moarte ale lui Dali (The persistence of Memory), m-am pus în mișcare spre următoarea operă exclamând în română: este o reproducere! Acest din urmă cuvânt a rezonat atât de puternic în mintea unui cuplu de lângă noi, încât doamna a exclamat instant: oau, it’s a reproduction, it’s not the real!
Era foarte greu de crezut că exponatul real s-ar afla aici, la Praga, și nu la MoMA, de exemplu. Ar fi fost cu adevărat o treabă supra-realistă.
Partea de performance-uri și filme a lui Warhol a părut fadă spre anostă audienței mele, fetele inclinând să admire arta decorativă stil Art Nouveau a lui Alfonso Mucha.
E drept, leitmotivul principal al expoziției sale de lucrări era tocmai aceasta: arta lui Mucha este o artă a seducției.
A fost un soi de: ciudat, plictisitor și frumoase coperte. Ce reprezintă? M-am aventurat sau entuziasmat prea tare când am zis că Bansky o fi prea mult și că Dali combinat cu Warhol merită atenția unor copii. Marele câștigător a fost un artist respins inițial de Școala de Arte de la Praga, căruia i s-a recomandat chiar să se apuce de altceva, că pictori sunt destui - Mucha.
Într-un final, experiența învinge și, poate, e suficient. Mereu am spus asta. Dacă am fi trecut pragul MoMA, cel mai probabil, le recuperam pe fete din zona magazinului, căci, acolo, muzeul înseamnă mult mai mult decât expuneri nesfârșite de opere care mai de care până le uiți numărul, tematica sau sensul. Parol! Dar, hei, cine știe, poate vom ajunge și acolo într-o zi, never say never, vorba aia.
Maraton de Praga
Dimineața, devreme, tramvaiul ne purta spre centrul vechi. Imediat după podul peste Vltava, circulație închisă. Coborâm, evident, luăm la pas străduțele până la prima cotitură spre dreapta, unde ni s-a dezvăluit motivul circulației închise: Maratonul Internațional Praga. Ce moment și-au ales și ei, tocmai când eu sunt accidentat și pot doar privi. Haha. Evident, m-am bucurat de atmosferă și de ideea apărută ad-hoc a unei posibile participări anul viitor.
Apoi, de bere sau de fumuri, de fumurile berii cehe, nu se știe prea exact pentru că multe magazinele de prin centru serveau ciocolată cu arome afrodisiace. Unele, de tipul celui de mai jos, erau explicit axate pe treaba asta, iar vânzătorii numărau hipnotizați jeleurile ținute în palme. E reală treaba, am văzut-o.
Mirări sau dileme pragheze
În rest, ziduri, castele, cetăți, biserici, magazine care mai de care, inclusiv unul cu creme și șampoane din bere (vezi mai jos), arhitecturi, bun gust și lucruri la care mă așteptam, să fie exact într-o formă de genul.
Dilemele sunt legate de calitatea serviciilor (prea mulți turiști?), de calitatea mâncării (prea mulți turiști?) sau chiar a berii (prea mulți turiști?). Așadar, nu rar am avut sentimentul nepăsării cehilor, un fel de: dacă nu ești tu, sigur-sigur, e altul. Așadar, următorul. Prețurile….ei bine, Roma este boierie. Belgradul a fost o bijuterie în privința ospitalității și a atenției față de turist. Îmi aduc aminte cu extrem de mare plăcere de Muzeul Iluziilor sau Muzeul Ciocolatei. Aici, Muzeul Iluziilor a fost sec, fără zvâc.
De prin castel adunate
Castelul Praga este cel mai mare din Europa. Dacă ajungeți, recomand călduros main ticketul care vă oferă acces la patru obiective: Castelul în sine - drăguț aranjat, Catedrala Vitus, Catedrala Sf. George și Golden Lane - mult mai spectaculoasă decât ne-am și așteptat. Prețurile sunt accesibile, iar biletul poate fi luat la casierie, unde nu se stă, chiar dacă dai peste aglomerație.
Te speli cu berea, nu o bei
Dacă nu te îmbie berea la băut, măcar să te speli cu ea. O lozincă bună, numai bună de pus în practică printr-un butic cochet și parfumat cu…bere. Dacă am luat ceva? Evident, un șampon pentru finul meu și creme de mâini pentru fete. Și voi care credeați că berea doar se bea.
Dacă nu îți place asta, te invit la un canabis, sigur găsești la doi pași prin centru. Nu în ultimul rând, El Capitan te invită la o plimbare cu barca pe Vltava. Evident că poți bea o bere la bord, nu vod să fie probleme.
Încheiere în stil italian
Pentru a răsfăța privirea celor pasionați, vă las asta mai jos, pentru amintire, Alfa Romeo Stelvio.
Nu uita, până în 2050
Ar putea fi mai mult plastic în ocean decât pește!
99% dintre păsările mărilor și oceanelor ar putea ingera plastic!
Milioane de animale marine mor în fiecare an din cauza gunoaielor
Fiecare chiștoc de țigară poluează sute de litri de apă și durează ani să se degradeze
10 milioane de gunoaie sunt aruncate anual în apele mărilor = adică, un camion pe minut, 400 kg pe secundă
80% din gunoaiele marine provin din surse terestre.
Ce putem face? #ourocean #ourseas (Sursa: Aquarium Pola)