#frânturi 32. Despre stările filosofiei, Cluj-Napoca - orașul beton(at) și plecatul din România
#decitit și #devăzut cum arată Cluj-Napoca, un oraș beton(at), un eveniment de la care am ceva așteptări și cum e cu plecatul din România
Stările generale ale Filosofiei
Stare de bine, de rău, stare generală sau particulară. Sunt absolvent de filosofie, chiar cu doctorat. Nu mă laud cu asta, nici nu ar trebui, dar, într-o societate ca a noastră, treaba asta nu are niciun folos, e aproape în van. Marea majoritate a doctoratelor au ajuns să fie golite de sens pentru că fie nu sunt valorizate la nimic, fie au ajuns la nivelul ridicolului prin numărul mare de scandaluri de plagiat. Am terminat facultatea, am ieșit din ea, am avut o tentativă de post-doctorat încheiată printr-o dezamăgire colosală și cam… aia e. Lucrez într-un domeniu care nu are treabă cu filosofia, dar, aceasta m-a ajutat foarte mult, deși nu m-a întrebat niciodată nimeni concret la ce a făcut-o. Nu mă uit înapoi, nici nu mă agaț de ceva, dar, facultățile de filosofie de pe la noi au ajuns în punctul în care au nevoie de niște reconsiderări: care le este rostul, ce pot face ele, ce pot face absolvenții lor - subiect tare, căci asta le cam desenează statutul, etc. Mă rog, ideea e că așa, în ritmul ăsta monoton și închistat, le va fi cam greu să răzbată într-o societate axată tot mai mult pe…orice în afară de citit.
Deocamdată, există puține voci care pare că încearcă să facă ceva, să atragă atenția asupra beneficiilor unor pe care o astfel de facultate le-ar putea aduce. Exact, la condițional optativ.
Vorba multă, sărăcia omului. Mi-a atras atenția un eveniment viitor, așa că mi-am adus aminte de unele chestiuni. În perioada 31 martie-2 aprilie 2023, va avea loc prima ediție a Stărilor generale ale Filosofiei.
Evenimentul va reuni la Cluj profesori, cercetători, studenți din marile centre universitare românești, îndeosebi de la facultățile de Filosofie din București, Cluj, Iași și Timișoara, dar și din licee din alte orașe ale țării.
Obiectivul principal al acestei întâlniri este de a lansa o dezbatere națională cu privire la situația filosofiei în România, înțeleasă ca profesie, ca domeniu de studiu și de cercetare, ca materie de reflecție și instrument de înțelegere a devenirilor lumii actuale. Participanții vor discuta despre valoarea cercetării în filosofie, dar și despre ce anume se predă din filosofie în școlile românești. Despre poziția amenințată a Filosofiei printre disciplinele școlare și cele academice și despre prejudecățile sociale din jurul ei. Dar și despre popularizarea mediatică, pe platforme digitale și rețele sociale a filosofiei, despre importanța gândirii critice și despre nevoia reabilitării dialogului rațional și argumentat în societate.
Vor fi puse de asemenea în discuție perspectivele de carieră după absolvirea Filosofiei, îndeosebi cele care privesc consilierea filosofică. Deloc în ultimul rând, va fi vorba la Cluj despre posibilitatea înființării sau reînființării unei Societăți române de Filosofie care să apere drepturile membrilor comunității de filosofi din România și să-i reprezinte în dialogul cu instituțiile statului, a anunțat Conf.univ.dr. Ciprian Mihali.
Vor fi implicate și ceva edituri pentru publicare rezultatelor, dar, personal, sper să nu se rămână doar la acest stadiu. De obicei, evenimentele de genul acesta au cel mult impactul unui număr prin ceva revistă necitită mai de nimeni și a unor apariții ici-colo prin media. Chiar sper să nu fie așa acum. Rămân prin zonă, voi urmări cât voi putea evenimentul sau seria de evenimente, căci o a doua ediție este deja anunțată la Timișoara, în octombrie 2023.
Mihai Șora, 106 ani
Rămânem tot la filosofie, dar prin ceva trist: a murit filosoful Mihai Șora la vârsta de 106 ani. Nu i-am citit opera, nu am fost un urmăritor al domniei sale, dar, am văzut ultimele sale intervenții la nivelul comunității. Aveam un lucru un comun, în afară de filosofie, ziua de naștere. Nu am prea văzut mesaje din partea oamenilor care activează în domeniu sau ale unor instituții de tipul celor menționate mai sus. Poate mi-au scăpat, poate a fost weekend. Odihnească-se în pace!
Munca remote în România – între micromanagement și deficitul de lectură
Mi-a apărut acest material născut dintr-un comentariu la una dintre edițiile Hacking Work. Am acceptat invitația lui Doru Șupeală de a filosofa pe marginea subiectului și a dezvolta nițel cele două dileme ridicate de mine, că doar nu-s expert, doar ridic și pun și eu niște întrebări.
Multă cerneală a curs pe tema muncii remote și multă va mai curge, căci dilemele sau falsele probleme nu au fost epuizate. Într-un constant ping-pong între rapoartele sau analizele experților și opiniile/părerile celor care insistă să-și exprime punctul de vedere sau să ridice simple complicate alte dileme, România se trezește din nou la coadă.
Pff, și cu ce procent, prieteni!
Haideți să arunc mănușa: Doar 3.2% dintre români au lucrat de acasă în 2020, fiind penultimii în topul european, după noi clasându-se doar Bulgaria, conform newsletterului Hacking Work. În 2021, procentul românilor care lucrează remote a scăzut la 3.1%.
Câteva alte date relevante oferite de aceeași sursă: olandezii sunt primii în acest top cu 65%, urmați de luxemburghezi (54.4%) și suedezi (51.8%). În același timp, se estimează că aceste procente sunt în creștere.
Să ne mușcăm buzele, nu alta, că diferența asta dintre noi și ei e mai mare ca cea de la cer la pământ. Nu e totul, căci noi creștem dar în cealaltă direcție, când oamenii renunță la remote sau sunt obligați să o facă.
Dacă te-am făcut curios, aruncă un ochi peste întreg materialul aici.
Cluj-Napoca, orașul beton(at)!
Completez și eu seria pozelor din social media cu dalele de beton ale minunatei arhitecturi clujene de centru. Nu o mai pun și pe aia cu dalele de la Sala Polivalentă, care-s așa bine așezate că era să-mi rup gâtul într-o dimineață.
Copacii, prizonierii de lux ai unui oraș captiv. Pe unde te uiți, vezi doar ciment, dale și copaci îngrădiți într-un pătrat minuscul. Sper doar să aibă viață lungă, săracii. Cu câte grade am reuși să scădem temperaturile ridicate din timpul verii dacă am avea mai multă verdeață? No, domn, primar, ar fi fain de răspuns la asta.
De câte ori v-ați gândit să plecați din România?
Hai, încerc eu să ghicesc: de cel puțin trei ori? Eh, forțam și eu. Ideea este că…m-am cam gândit de câteva ori, recunosc. De fiecare dată, m-a oprit din adâncirea acelei calme creste, tocmai ideea că, atât timp cât încă mai poți reuși să faci ceva pe aici, e loc de rămas. Da, contează mult asta, contează și ce ai aici, dar, simultan, mai contează și ce…nu mai poți face. E greu, e o decizie grea, dar, lucrurile par că sunt într-un sprint lansat înspre jos. Părea că nu mai putem ajunge mai jos de atât, că atinsesem limita și că suntem nevoiți doar să creștem de aici înainte. Ei bine, s-ar putea ca fiecare zi trăită în România să-ți ofere exemplul că se poate oricând atinge un nivel inferior: instituții, companii, sistem de sănătate, de educație, mentalități, tot. Mai rămâne dilema aceasta: încotro? Voi unde ați pleca, dacă ați pleca? Dacă nu ați pleca, de ce ați rămâne?
Nu uita, până în 2050
Ar putea fi mai mult plastic în ocean decât pește!
99% dintre păsările mărilor și oceanelor ar putea ingera plastic!
Milioane de animale marine mor în fiecare an din cauza gunoaielor
Fiecare chiștoc de țigară poluează sute de litri de apă și durează ani să se degradeze
10 milioane de gunoaie sunt aruncate anual în apele mărilor = adică, un camion pe minut, 400 kg pe secundă
80% din gunoaiele marine provin din surse terestre.
Ce putem face? #ourocean #ourseas (Sursa: Aquarium Pola)