#frânturi 35. AI, John Wick, Harry Potter vorbesc despre adevărata stare a filosofiei.
#decitit despre Matrixul în care existăm și nehotărârea de a fi sau a avea. Bonus, un #neînțeles legat de unele companii. Se întâmplă
Inteligența artificială va lua multe locuri de muncă oamenilor, deși procesele de automatizare o fac deja și multă lume numește asta progres. Tehnologia despre asta ar trebui să fie, despre a ne face viața mai ușoară și pentru a ne oferi oportunitatea de a (re)așeza omul în centrul lucrurilor. Bine, nu în sensul narcisiaco-psihotic pe care îl înțeleg unii când pun în centrul tuturor lucrurilor propria persoană. Nu, prietene, nu e vorba de tine aici, treci peste.
Între timp, ChatGPT va fi interzis, se pare, în Italia. Nu pentru că ar face unele chestii pe zona de content, iar influensării n-ar mai avea ce face, ci e vorba despre respectarea datelor cu caracter personal. E bine, trăim într-un Matrix, suntem asaltați de inteligențe artificiale care ne vor răul și ne vor transforma, cel mai probabil, într-o resursă pentru ele.
Ajungem și la influensări. Starea filosofiei
O bucată de brânză a ajuns la 20 lei, iar un pate vegetal banal la 7.2 lei. În tot acest timp, este recomandată consilierea filosofică, o adevărată mană cerească pentru posibilii absolvenți de filosofie. Dacă nu iese cumva schematismul, atunci se poate drege totul cu mult mai aplicata dezvoltare personală. Poate, se poate, se trage și câte un doctorat, așa, să dea studenții și prin zona aia, să iasă cifrele bine. Schimbăm în punctele necesare, un fel de: „Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale”.
Exact ca acum câțiva ani, când un filosof le recomanda furibund tinerilor din sală să facă orice doresc ei, dar să dea și pe la filosofie, așa…ca alternativă. Un soi hilar de clătire a minții și a sufletului. De restul, s-ar fi ocupat adevăratul domeniu pe care l-ar fi ales ei.
Cumva, am așteptat prima ediție a Stărilor filosofiei. Aș fi vrut să ajung încă din prima zi, dar, după ce am văzut online cursul lucrurilor și presat fiind de timp, m-am rezumat la a vedea ce apuc de pe live-urile făcute. Am remarcat trei-patru voci mai aplecate asupra poticnelii de sens în care se află facultățile de profil, iar, celelalte s-au rezumat la prezentări optimiste cu multe trebuie sau ar trebui în față. În fond, era o întâlnire a unor specialiști - un fel de cerc - care doreau să dezbată starea de fapt a filosofiei. Așa, între ei, cu privitori care - cum. Ulterior, printr-un manuscris, ar fi dat vor da lumii obișnuite rezumatul/ rezultatul împachetat sau despachetat prin vocile celor care au vorbit. Iluminare. Nimic nou sub soare, dar, pe când tragem și noi spre poartă, că, până acum, cam frecăm mingea de-a latul terenului, să vulgarizez de tot prin trimiterea la mundanul fotbal. A picat fotbalul, deși, duminică dimineață, trimiterile din sala de conferințe au fost spre maratonul de la Cluj-Napoca, parol!
Apreciez curioasa și curajoasa trimitere la utilizarea prea cu aplomb a termenului normal/ obișnuit în relația filosofilor cu alții, cei care nu-s din sfera asta cu aer cam răruț. Sincer, în piață și lumea reală, cam așa se percepe treaba. Bre, lasă-ne cu astea, tu ești filosof. Spune asta unul care nu doar că a activat în zona aia, ci s-a hrănit cu ea ani la rând. Suspectez aici că deținătorul acestei idei nu activează instituțional în zona filosofiei.
A doua interpelare apreciată: ușurința cu care cineva instituționalizat aruncă stânga-dreapta cu d-ale trebuitului. Adică, desigur că e lesne pentru cineva cocoțat pe piedestal să le spună obișnuiților să devină ne-obișnuiți printr-o mișcare fină din gleznă, dar, ne cam trag în jos facturile. De această dată, intervenția a aparținut unui vorbitor dintr-un cadru instituțional. Se poate!
De menționat este și implicarea profesorului Ciprian Mihali, unul dintre cei mai vizibili oameni de dincolo de catedră și filosof deopotrivă. Activând în mai multe medii cu legături strânse cu realitatea cotidiană, inclusiv politica, știe și simte necesitatea unei apropieri de aceasta, a mizat mereu pe implicare și activare socială. A avut inclusiv curajul de a avertiza asupra recentelor probleme ale unor facultăți de profil sau asupra statului pe margine, că, vezi mai sus pasajul cu aerul de pe piedestal. Deci, din nou, se poate.
După toate acestea, urmează un material din care care vă rezum asta:
Filosofia poate face spectacol fără ca cineva să se dea în spectacol pentru asta. Într-un moment în care societatea noastră pare să se afle sub dominația superficialului și a show-ului permanent de tip „breaking news”, găsim în dialogul și dezbaterea filosofică un tip de spectacol care te implică și ți se adresează nu doar în calitate de spectator pasiv și dezinteresat, ci în calitate de participant activ și reflexiv. A asista la o discuție filosofică pasionantă te obligă să îți revizuiești în fiecare moment poziția și ideile, să te raportezi critic la ele și să nuanțezi. Sursa
Frumos, dar, au mai fost ele spectacole care s-au vrut interactive, dar, publicul, dintr-un plictis metafizic sau dezinteres non-șalant, a ales să-și vadă de-ale lui în tăcere. Ca acum, când, obsedați de propriile noastre treburi, ne-am rezumat la a ne păsa doar de vocile și zgomotele emise de noi. În rest, tăcere. Între timp, a sărit în aer și prețul săpunului, iar traficul din Cluj-Napoca le omoară timpul celor blocați în el. Totuși, trebuie menționat că filosofia pentru copii este cea mai aplecată și conectată manifestare a filosofiei la comunitate. Asta, da, din cam toate proiectele pe care le-am văzut. Există acest interest de a schimba paradigma și a te duce acolo unde puțini o fac: la copii. Mihaela Frunză are acest merit de a fi văzut necesitatea și oportunitatea. În România, educația e cam pe la coada tuturor intereselor, se știe. Așa că, de acolo ar trebui să pornim la drum.
Despre adevărata stare a filosofiei
Să ne uităm la numărul studenților de la aceste facultăți, la câți intră, câți ies și ce fac ulterior. Cred că avem deja o imagine. Să pornim și de la cum sunt percepuți în piață absolvenții de filosofie și cam ce s-ar putea face în acest sens. Să ne uităm la ce anume se petrece în interiorul unor facultăți despre care multă lume crede că există undeva în eter. Să ne uităm și la plicsitul metafizic existent, multe teme actuale ajungând dincoace de catedră mult mai târziu decât s-ar impune. #numazic.
Apropo de studenți,
a scris despre cam cât i-ar trebui unui student pentru a trăi modest/ rezista/ funcționa/ cum vreți în Cluj: 1.000-1.500 lei. Mult, puțin? Sursa, aici.De la Harry Potter la John Wick pe Via Transilvanica
Să rămânem optimiști, căci Warner Bros a anunțat că tratează intens să-l aducă pe Harry Potter la HBO Max printr-un serial dedicat. Toată lumea e împăcată, mai puțin cei care nu mai sunt abonați HBO. Cerc vicios, căci revenim la facturi și abonamente, iar consilierea asta de mai sus nu ajută.
Dacă nici asta nu remediază din situație, atunci poate ajută clasarea Clujului pe locul 23 într-un top al celor mai sigure orașe din lume. E drept, e depășit de Zagreb și Ljublijana, locurile 21, respectiv 22, dar, ar trebui să fim mulțumiți cu acest punctaj. Asta înseamnă să nu avem la Cluj scene din John Wick pe străzi, prieteni. Apropo, de film, capitolul patru urmează să apară, iar Keanu Reeves aka John Wick aduce încearcă să inspire ceva mai multă mitologie, falsând un Ulise ceva mai modern și mai imobil. De exemplu, după o bătaie în Maroc, lăsată cu o moarte de om, revenirea lui Wick acasă este acompaniată de o vizită la/ în underwold. Mă rog, urmează să vedem ce și cum.
Mai bine ar fi mers John Wick pe Via Transilvania, avea 1.400 km fără să se bată cu cineva. În plus, peisajele îi tăiau respirația. Traseul a fost inclus într-un top al turelor de făcut primăvara aceasta, din Italia până în România. Dacă aveți vreme, un ochi aici. L-ar fi luat și pe Harry Potter, că așa se merge pe Via Transilvanica, în grup, la povești, să fie faină treaba.
Da, voi urmări și capitolul patru din John Wick pentru că pur și simplu nu trebuie să mă aștept la ceva de la acest film. Aș fi introdus ceva acțiune gen Matrix, să fim siguri că a colaborat și AI-ul cu ceva. Cum Wick pare că trăiește real sau doar o singură realitate, era inutil un asemenea scenariu.
Recomandat la frontală
Între A avea și A fi, m-a provocat Erich Fromm. Scrisă într-un limbaj relativ facil inclusiv pentru un necutezător într-ale psihanalizei sau filosofiei, textul lui Fromm este suficient de palpitant încât să provoace un zbucium al ființării tale prezente: de fapt, ce-mi doresc eu mai mult și mai mult? Dincolo de acest hiatus, cartea surprinde destul de fidel paranoia societății actuale și pendulează între promisiuni și (dez)iluzii.
#neînțelese
Nu înțeleg companiile care nu asigură angajaților lor un minim necesar la nivel de echipamente pentru a-și face treaba, nici măcar nu zic ceva de performare. Adică, vor un angajat model, fidel și extrem de talentat în chestii, dar tu nu-i cumperi ce are nevoie că…nu-ți pasă sau procesul e pur și simplu atât de umilitor încât săracu ăla renunțe să mai aibă așteptări. Se întâmplă, nene!
Nu uita, până în 2050
Ar putea fi mai mult plastic în ocean decât pește!
99% dintre păsările mărilor și oceanelor ar putea ingera plastic!
Milioane de animale marine mor în fiecare an din cauza gunoaielor
Fiecare chiștoc de țigară poluează sute de litri de apă și durează ani să se degradeze
10 milioane de gunoaie sunt aruncate anual în apele mărilor = adică, un camion pe minut, 400 kg pe secundă
80% din gunoaiele marine provin din surse terestre.
Ce putem face? #ourocean #ourseas (Sursa: Aquarium Pola)