#frânturi 94. Zile împrumutate, cât mai contezi sau despre controlul altora. Bonus o lansare de carte la Cluj

#decitit un dialog interesant din Other Now pus în contextul absenței timpului și controlului timpului altora

Despre viețile care se scurg în calendare digitale, despre timpul care nu mai e al nostru, ci al programărilor făcute de alții. Ce mai înseamnă o zi, când fiecare oră e rezervată?

Ești (pe)trecut. Scurs deja, nici măcar în pasaj, căci acolo fiind, era nevoie de vigilență. Ești (con)semnat, trecut prin timpii altora care, cel mult, te validează. Absența răgazului de a fi cu tine însuți/ însăți, te pune în psihoză constantă. Mai mult decât digital dementia, ești o îngropare a feței tale reale.

Cât contezi/ nu mai contezi, ești în calendarul altora, programat deja. Între optimizarea de către altul și puterea asupra altora. Un dialog viu, personaje în-pasaj.

Photo by John Noonan on Unsplash

„I sometimes wonder, whether all of life is really just a fight for control, and because others are out to get the better of me, the only thing to do is to try to get the better of them first. Does that make me a freak?”
— Thomas, Other Now, Yanis Varoufakis

„I sometimes worry that the whole thing is an illusion – that selfhood itself doesn't exist and that there is no ‘I’ in my head that is me. But let's say for the sake of argument that you're right. That in this world it is impossible to prevent others from controlling you except by controlling them first. To control others you must first acquire exorbitant power, and that, before you know it, such power takes you over and makes you its trophy.”
— Costi, Other Now, Yanis Varoufakis

Pare că luptăm, cu fiecare clic, pentru a prelua controlul, doar să descoperim că ne-am pierdut sufletul în timp ce agonisim putere. O falsă putere, evident. Masca digitală, inițial încercare jucăușă, devine în cele din urmă închisoare lentă, strânsoare a existenței fără substanță. O fotografie în plus se transformă într-un mormânt pentru chipul autentic: nu mai observi niciodată zâmbetul adevărat, căci te-ai obișnuit cu filtre.

Control. Asupra ta, ce a mai rămas din tine, și asupra altora, iar, de aici, se deschid discuții alte tipuri de discuții.

Programabilitatea trupului în absența timpului

În Barometrul sportului în România (IRES 2025), descifrăm cifrele:

• Doar 45% dintre români practică sport regulat,

• Motive principale: lipsa timpului (62%), lipsa motivației (48%), acces limitat la infrastructură (33%).

• Totuși, 80% cred că mișcarea le-ar îmbunătăți starea de bine.

Chiar dacă consimțim că sportul ne ajută să ne îmbunătățim considerabil calitatea vieții, invocăm lipsa timpului pentru ne-practicarea sa. Cumva, firesc, funcționăm după alte calendare decât cele ale noastre, iar timpul nostru devine uitat sau inexistent. Într-o lume în care „nu am timp” e scuză și realitate, o oră de alergare devine un act de rezistență împotriva timpului străin. A alerga nu e doar fitness, e un „a fi” fizic, un spațiu liber între două notificări.

Lansare de carte: din nou, poezie.

📖 Lansare de carte & sesiune de autografe
Noemina Câmpean – Ecouri lichide de avocado
Vineri, 20 iunie, ora 19:00
Book Corner Librarium

Alături de autoare:

• Olga Ștefan

• Doina Gecse Borgovan

• Mihai Rusu

Un interviu pe care l-am realizat cu autoarea pe Filosofii La frontală, poate fi răsfoit mai jos:

🔜 Teaser pentru #frânturi 95:

Somn. Când visele se contopesc cu algoritmii și nu mai știi dacă te trezești sau faci parte dintr-o simulare.

• Ar putea fi mai mult plastic în ocean decât pește!

• 99% dintre păsările mărilor și oceanelor ar putea ingera plastic!

• Milioane de animale marine mor în fiecare an din cauza gunoaielor

• Fiecare chiștoc de țigară poluează sute de litri de apă și durează ani să se degradeze

• 10 milioane de gunoaie sunt aruncate anual în apele mărilor = adică, un camion pe minut, 400 kg pe secundă

• 80% din gunoaiele marine provin din surse terestre.

Ce putem face? #ourocean #ourseas (Sursa: Aquarium Pola)